Uniţi pentru Kyokushin

Kyokushinul nu-i al meu, nu-i al vostru şi al tuturor practicanţilor care cred în el… cred că ar fi spus pe bună dreptate Sosai Oyama. Întotdeauna particip cu plăcere la toate evenimentele care au în prim-plan puternicul şi bărbătescul stil de karate Kyokushin
Sibiul a fost gazdă bună pen­tru Cupa României orga­ni­zată de Federaţia Română de Kyokushin Tradiţional. Am fost bucuros să văd cluburi, antrenori şi sportivi apar­­ţinând altor departamente şi federaţii de profil, dar mânaţi de aceeaşi dragos­te pen­tru „stilul ultimului adevăr“.
Nu contează atât de mult nu­­m­ele oa­menilor, cât ca­racterul lor, dorinţa lor de a fi împreună, de a conlucra, de a se bucura de ascensiunea şi munca elevilor lor fără constrângeri, fără răutăţi, doar respect şi prietenie.
Am mai vorbit despre multitudinea de federaţii şi departamente ce promovează acelaşi stil, toate fiind bugetate de stat sau dorind să fie. Nu sunt de acord cu acest lucru, dar dacă tot se acceptă această sta­re de fapt, ­atunci toţi ar trebui să ai­bă o şansă egală în a fi sus­ţinuţi de stat.
Ar tre­bui să în­ţe­­le­gem că nu­mai uni­ţi vom fi mai pu­ter­nici, nu­mai scăpând de elementele distructive şi nocive putem atrage oamenii de calitate, fără lideri ce se cred pe vremea vechilor sa­murai, nepreluând de la aceştia nici onoarea, nici spi­ritul şi cu siguranţă nici res­pectul.
Atunci când îi văd laolaltă pe Stancu Ionel, Gruia Do­can, Constantin Floricică, Ho­raţiu Neagoe, Tudor Nicolae, Başta Ovidiu, Moldovan Albin, Ada­my Istvan şi Radu Sîngeorzan simt (şi sper să nu mă înşel!) că acest stil „lovit“ de moartea marelui maestru cu o ru­pere în „n“ federaţii are şan­­sa de a trans­mite peste timp învăţă­tu­rile şi spiritul res­­­pectatului Masu­tatsu Oyama.
Şi mai bucuroasă am fost când am văzut o mulţime de copii interesaţi de acest stil, prac­ticanţi dedicaţi şi dornici de victorie. Cu toate acestea, îmi menţin ideea că în orice sală de Kyokushin trebuie pre­­date elemente cât mai complexe de luptă (lovituri cu braţele la nivelul capului, pro­iectări, luptă la sol, ­clinciuri). Doar ast­fel putem men­ţine un standard cât mai înalt şi ţine pasul cu multitudinea de sisteme tip MMA.
Pentru a se dezvolta armonios, IKO Sosai trebuie să ofere o variantă cât mai de­mocratică, onorabilă şi posibilitatea unei unităţi reale. Astfel vor fi păstraţi oamenii de valoare şi vor reuşi să adu­ne noi membri de calitate. Osu!