Canotajul românesc este sinonim cu performanţa sportivă. Ultimele decenii au adus o serie de medalii, atât la competiţiile europene sau mondiale, cât mai ales la Jocurile Olimpice. Iar printre cele mai importante cluburi de profil de la noi din ţară se numără CS Steaua.
Înfiinţată în 1949, secţia de canotaj a grupării militare a dat României o suită de sportivi valoroşi precum Angelica Aposteanu, Marilena Zagoni, Elena Horvath, Sofica Corban, Dimitrie Popescu, Iulică Ruican, Anca Tănase, Mărioara Popescu, Doina Ignat, Elena Georgescu, Veronica Cochelea, Ioana Olteanu sau Magdalena Dumitrache. Astfel, a devenit cea mai prolifică ramură din istoria Stelei, numărând cei mai mulţi campioni olimpici şi mondiali.
În prezent, canotoarele de la gruparea roş-albastră sunt antrenate de Vasile Măstăcan. Prezent la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice ca sportiv, el nu este străin de marea performanţă.
“Sunt participant la trei Olimpiade: Barcelona, Atlanta şi Sydney. Mi-am dorit să particip şi la ediţia de la Atena, dar am avut nişte probleme. Cu o lună înainte de Olimpiadă am renunţat. La J.O. de la Barcelona am luat locul 2, pierzând la 14 sutimi medalia de aur în barca de 8 plus 1, iar la Atlanta am obţinut locul 5 în barca de 4”, ne-a spus tehnicianul în vârstă de 43 de ani.
Pentru Vasile Măstăcan, trecerea de la sportiv la antrenor a fost ca o continuare firească, dar începutul a fost mai dificil: “Mi-a fost greu. Prima dată am avut mari emoţii. Colega mea, Veronica Cochelea, m-a luat la lotul de tineret. La început aveam mari emoţii când le cronometram pe fete. Apoi m-am obişnuit, deoarece le cunoşteam pe canotoare”, ne-a dezvăluit antrenorul stelist.
Vasile Măstăcan este tehnician la Steaua din 2003, printre cele mai importante nume pe care le antrenează numărându-se Aurica Bărăscu, Rodica Şerban, Eniko Mironcic, Roxana Cogianu şi Ionela Neacşu. Toate cele cinci se află în pregătire la Snagov pentru Olimpiada de la Londra, sperând să participe la regalul sportiv ce va avea loc în iulie. “Avem cinci sportive la lotul olimpic. Încă nu s-a aflat selecţia care o să fie în barcă pentru Olimpiadă. Sperăm ca toate sportivele să participe. O avem pe Ionela Neacşu, care o să fie în barca de 4 vâsle. Ea o să aibă probă de calificare la Olimpiadă în luna mai. Urmează prin selecţie să prindă locul în barcă. De asemenea, avem încredere în Eniko Mironcic, care mi-aş dori să fie ştrocul bărcii de 8 plus 1. Avem speranţe mari la Rodica Şerban şi Aurica Bărăscu, dar şi la Roxana Cogianu”, ne-a spus Vasile Măstăcan.
Canotoarele îşi petrec 11 luni din an în cantonament, având un program ce începe la 7 dimineaţa şi se termină seara târziu. Cu un asemenea regim, e greu de explicat ce le motivează pe fete. Totuşi, Vasile Măstăcan ne lămureşte: “Intri în cercul acesta. Îţi place sportul, îţi place să câştigi. Aceasta e motivaţia. Pentru că nici acum nu e plătit canotajul, nici înainte nu era plătit. O dată ce intri în hora asta, e greu să te mai laşi”.
Dacă în timp canotorii cu experienţă se obişnuiesc cu această familie, cei care sunt la început au dificultăţi. Mai îngrijorător este faptul că selecţia devine din ce în ce mai restrânsă. “Antrenorii se duc prin şcoli, dar e foarte greu. Tinerii nu mai vor să vină. În plus, nu mai găseşti copii dezvoltaţi. Am fost şi eu în selecţie, iar când intram în clase şi îmi arătau elevii, nu îmi venea să cred. Apoi se face concurs de selecţie. Numai la noi am avut 20 de băieţi selecţionaţi, dar au mai venit patru. Atunci când văd care e treaba, pleacă. Acest sport este foarte greu”, ne-a declarat Vasile Măstăcan.
Totuşi, tehnicianul de la Steaua consideră că, în ciuda acestor dificultăţi, canotajul va avea şi în viitor sportivi valoroşi: “Speranţe avem. Important ar fi să iasă doi-trei pe generaţie, dar să fie de valoare. La loturile de tineret avem fete bune. O să mai vină şi cele care termină junioratul. Ele vor asigura viitorul, deoarece majoritatea canotoarelor îşi încheie cariera după Olimpiadă”.
Leave a Reply