“Braţele, călite în lupta cu apele, îl ajută acum să modeleze şi să însufleţească lemnul ca un adevărat performer”, afirmă Ivan Patzaichin în revista “Poliţia Română”. Frumos joc de cuvinte, joc ce face trecerea unui om extraordinar de la sport la artă, de la kaiac-canoe la sculptură… Un om al cărui optimism pare infinit şi ale cărui vorbe parcă îţi cresc pofta de a trăi… pofta de a-ţi face un rost în viaţă. Îţi ajunge în suflet acea bunătate numai după ce îţi petreci câteva ore bune din viaţă ascultându-l pe Ion Sideri, fostul nostru mare campion de kaiac. Un om împlinit, cu o familie frumoasă şi cu o soţie elegantă, care îi este principala susţinătoare şi muză. Şi totuşi, cum începe povestea sportivului, poliţistului şi artistului Ion Sideri?
Eu am aflat o parte din poveste şi îmi pare rău că nu v-o pot spune pe toată… Se face că într-o frumoasă zi de ianuarie a anului 1937, la Constanţa, se năştea viitorul campion Ion Sideri, iar în anul 1968 acesta absolvea Institutul de Educaţie Fizică şi Sport. Acest maestru al sportului a fost finalist la Jocurile Olimpice de la Roma (1960), alături de alţi mari sportivi ai României: Vernescu, Anastasescu şi Teodorov, şi multiplu campion naţional şi internaţional, mai exact, opt titluri de campion naţional şi 11 de campion internaţional. Din cauza unor conflicte administrative cu antrenorul său, la numai 27 de ani a trebuit să renunţe la activitatea sportivă. Tot răul spre bine, pentru că renunţarea la kaiac-canoe a născut un om talentat în lumea sculpturii şi perseverent în uniforma de colonel a Ministerului de Interne.
În anul 1996, din 150 de ţări participante, Ion Sideri a cucerit medalia olimpică de bronz cu sculptura “Candoarea Campioanei”, iar în 1998, din 117 ţări participante, a obţinut medalia de aur cu sculptura “Torsul Campioanei”. Ambele lucrări premiate sunt expuse în Elveţia, la Muzeul Olimpic din Lausanne, pe plăcuţele din bronz fiind scris “ROMÂNIA – ION SIDERI”, iar muzeul este vizitat anual de peste 2 milioane de plătitori de bilet. “Nu pot să uit emoţia pe care am simţit-o vizitând Muzeul Olimpic de la Lausanne. Acolo, unde sunt adunate lucrări de mare valoare din istoria olimpismului, am avut bucuria să descopăr cele două lucrări ale sculptorului Ion Sideri, fostul nostru mare campion de kaiac. Am avut o revelaţie extraordinară şi m-am simţit onorat că sunt compatriotul lui Ion Sideri”, afirmă Octavian Vintilă, comentator sportiv laureat cu premiul CIO “Sportul şi Universalitatea”. În martie 2006 a fost lansată cartea “Ion Sideri – sportiv, poliţist, artist”, scrisă de domnul Tiberiu Stama, care îi scoate în evidenţă performanţele în sport şi artă. Domnul Ion Sideri are sculpturi în colecţii particulare din 42 de ţări de pe 5 continente, în oraşele: Rio de Janeiro, Melbourne, Tokyo, Berlin, Paris, Roma, Montreal, New York, Moscova, Ankara, Istanbul.
Chiar dacă acest om extraordinar a cucerit medalii recunoscute de Comitetul Olimpic Român şi Comitetul Internaţional Olimpic, chiar dacă a participat la acţiuni externe de promovare a imaginii României şi de dezvoltare a sportului românesc în lume, de ani buni de zile îi este refuzată pensia viageră:
Adeverinţă de la Comitetul Olimpic Român, 2003
“[…] Domnul Sideri Ion a participat la concursul de artă organizat de Comitetul Internaţional Olimpic pentru sportivi olimpici, reprezentând România cu două lucrări de sculptură în lemn, premiate cu medaliile de bronz şi aur în anii 1996 şi 1998. Menţionăm că lucrările premiate se află în patrimoniul Muzeului Olimpic din Lausanne, unde sunt expuse, fiind singurul sportiv olimpic care a obţinut medalii în artă. […]”
Memoriu către domnul Gheorghe Florian, Agenţia Naţională pentru Sport, 2005
“[…] Întrucât Legea sportului, promulgată la data de 09.05.2000, capitolul X, art. 64, privind protecţia socială a sportivilor nu stipulează nici un amendament pentru medaliaţii olimpici în artă, vă rog insistent să interveniţi printr-o iniţiativă la legea sportului cu o nouă modificare care să prevadă că de aceleaşi drepturi se bucură şi sportivii olimpici care au cucerit medalii de aur, argint şi bronz în artă şi ale căror lucrări sunt expuse în Muzeul Olimpic de la Lausanne. […]”
Memoriu adresat doamnei Monica Iacob Ritzi, Ministerul Tineretului şi Sportului, 2009
“[…] Eu sunt singurul sportiv român care, datorită calităţii de sportiv olimpic, am avut dreptul, cinstea şi onoarea să reprezint România în întrecerile de artă organizate de CIO, al cărui preşedinte era în perioada respectivă Juan Antonio Samaranch. […] Cum muzeele nu mor niciodată, consider că am contribuit, contribui şi voi contribui şi peste 100 de ani la promovarea imaginii României peste hotare. Sculpturile mele sunt inspirate, în marea lor majoritate, din lumea sportului românesc, sunt expuse în 42 de ţări ale lumii din cele cinci continente, fie în muzee, fie în colecţii particulare.[…]”
România are un mare campion în ograda sa şi nu îl preţuieşte. Singurul răspuns pe care îl primeşte este că se află pe lista de aşteptare… aşteptare ce are loc încă din anul 2001…
Agenţia Naţională pentru Sport, dl. Gheorghe Florian, 2005
“[…] Solicitarea pe care ne-aţi adresat-o este înregistrată, iar în dosarul dvs, fiind încadrat la art. 18 E. va fi analizat Subcomisiei pentru acordarea indemnizaţiei de merit din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sport.[…]”
Ministerul Tineretului şi Sportului, dna Claudia Georgescu, 2009
“[…] dumneavoastră vă aflaţi pe lista de aşteptare a indemnizaţiilor de merit, fiind încadrat conform art. 18, lit. E – personalităţi, din Legea nr. 118/2002; cererea dv. rămâne în atenţia Subcomisiei pentru acordarea indemnizaţiei de merit din Ministerul Tineretului şi Sportului; în funcţie de locurile care devin disponibile se vor face propuneri la Comisia Naţională pentru acordarea Indemnizaţiei de Merit […].”
Domnul Ion Sideri este flagrant nedreptăţit de Ministerul Tineretului şi Sportului, care a ignorat nejustificat rezultatele şi valoarea medaliilor sale şi care din 2001 şi până acum nu a vrut să îi acorde nici indemnizaţia de merit, deşi a depus multe dosare, toate ignorate. Comitetul Olimpic Român şi Comitetul Olimpic Internaţional îi certifică valoarea medaliilor câştigate pentru România în cinci documente oficiale. Căutând pe Internet, am descoperit un grup de 50 de sportivi care au pensie viageră de 11 ani şi nu au câştigat nici un titlu sau medalie de campion mondial, european sau olimpic. Nae Cosmescu, celebru regizor şi dramaturg, prietenul lui Ion Sideri zice: “Una e să ai dreptate. Alta e să ţi se dea”… Cred că este timpul ca acestui om să i se dea ceea ce merită, mai ales că pregăteşte o nouă lucrare pentru Jocurile Olimpice de la Londra din 2012. Felicitări, maestre Sideri, şi noi succese!










2 Comments
ANDREI KISS
28.01.2014 at 19:42I-am cunoscut personal pe domnul Sideri cat si familia lui ,pe doamna Sideri ,o femeie eleganta si frumoasa,cat si pe cei doi copii.Nu ai cm sa uiti astfel de oameni. Sunt convins ca nici ei nu ma uita pe mine caci le-am demolat casa unde este construit acum Centru Civic :). I-am ajutat sa fie ultima casa demolata din sutele pe care fara mandrie eram nevoiti sa le demolam.
Este un adevarat artist ,de un rar talent, unul dintre cei mai buni sculptori in lemn din Romania ,un om deosebit ,cu un umor aparte .
Ceea ce face el din acele bucati de lemn este uimitor.Intradevar ,face lemnul sa “vorbeasca” cu tine. Am tot respectful si admiratia pentru domnul Ion Sideri. Viata lunga domnule Sideri si fiti convins ca nu veti fi uitat vreodata.
cristi neacsu
29.01.2014 at 00:18Intr-adevar operele sale il recomanda ca fiind un adevarat artist. Nu stiu cum Doamne iarta-ma nu este sustinut un astfel de om!! Chiar suntem orbi?! Cata ignoranta si nesimtire aici..ca niciunde aproape..O sa plece si dansul iar dupa aceea operele sale vor prinde o mare valoare. Respect pt dansul!