Fără aportul a trei jucători cu experienţă, care s-au retras din naţională, Iosep, Cosmin Radu şi Kadar, România a făcut act de prezenţă la Campionatul Mondial de polo de la Barcelona. Tricolorii lui Vlad Hagiu au disputat patru meciuri şi le-au pierdut lamentabil pe toate patru, având evoluţii dezamăgitoare, mult sub forma arătată la Jocurile Olimpice de anul trecut.
Care au fost cauzele acestui eşec ruşinos de la Mondialul de la Barcelona? Să privim în urmă şi aceste cauze vor ieşi singure la suprafaţă. Aşadar, schimbările produse în sânul naţionalei de polo a României după Jocurile Olimpice au fost de rău augur pentru tricolori. Federaţia a renunţat mai întâi la selecţionerul Istvan Kovacs, fără a motiva decizia. A fost numit din nou antrenor Vlad Hagiu, un tehnician acceptat doar de federaţie, nu şi de jucători. Nemulţumiţi de această schimbare, trei dintre componeţii de bază ai primei reprezentative, Iosep, Kadar şi căpitanul Cosmin Radu s-au retras de la naţională, provocând iritare printre tricolori.
În toată perioada dinaintea Mondialului, România a stat pe un butoi cu pulbere. În ciuda acestei situaţii tensionate, poloiştii păreau în faţa camerelor de filmat foarte relaxaţi, susţinând cu încredere că obiectivul pentru acest Mondial este calificarea în sferturi. Doar că prestaţia la turneul a decepţionat pe toată lumea.
România a jucat trei meciuri în grupa D, cu Italia (4-10), Kazahstan (4-7) şi Germania (8-9), pierzându-le pe toate trei. În ciuda acestor eşecuri, naţionala noastră a avut dreptul să mai joace încă un meci, în optimi, cu Serbia, campioana europeană en-titre şi câştigătoarea grupei C a turneului. Cum era de aşteptat, sârbii au măturat pe joc cu poloiştii lui Hagiu, scor 13-5 şi au pus capăt unui Campionat Mondial de tristă amintire pentru România.
După aceste rezultate jalnice, din sânul primei reprezentative au început să apară, neoficial, câteva reacţii. Potrivit unor surse din interior, tricolorii ar fi boicotat toate meciurile de la turneul final din solidaritate cu foştii lor colegi retraşi din naţională şi pentru a-şi manifesta dezaprobarea faţă de aducerea lui Hagiu ca selecţioner. Dacă aşa stau lucrurile, federaţia nu trebuie să stea cu mâinile în sân şi trebuie să acţioneze cât mai urgent, deoarece poloiştii trebuie să înţeleagă că turneul final de la Barcelona nu a fost un prilej pentru a plăti poliţe, ci un prilej pentru a reprezenta onorabil România la o competiţie internaţională.
Înainte ca apele tulburi din sânul naţionalei de polo să se liniştească, odată cu trecerea timpului, suntem curioşi să vedem ce măsuri va lua federaţia de specialitate după această ruşine naţională. Nu este exclus, însă, ca federalii să ascundă totul sub preş şi să treacă cu vederea această situaţie jenantă, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Vorba aceea cunoscută de toţi românii s-ar potrivi mânuşă în acest caz: „las-o că merge şi aşa!”
FOTO: Răzvan Păsărică.
* Articol publicat în numărul 40 (iulie) al revistei Sport Revolution
Leave a Reply