Ne aflăm în plină criză economică, țara noastră resimte din plin măsurile anticriză. Deși toți încearcă să ne liniștească sau ne îndeamnă să sperăm că totul va reintra în scurt timp pe făgașul normal, nu putem să nu observăm că totul este la pâmânt. Nu trebuie să ne ascundem după deget, să ne mințim singuri, trebuie să privim realitatea așa cum este ea. Toate domeniile societății românești sunt afectate, inclusiv domeniul sportului.
Cu unele excepții, performanțele sportivilor români care ne reprezintă în competițiile internaționale lasă de dorit. Care este motivul pentru această situație? Este o întrebare la care mulți nu reușesc să găsească un răspuns exact. Dar dacă stăm bine să ne gândim, răspunsul nu e chiar așa de greu de găsit. Foamea de performanțe a sportivilor și dorința de afirmare ne-ar putea îndreptăți să sperăm la rezultate foarte bune. Dar nu e suficient ca doar sportivii să-și dorească, ei trebuie să aibă și susținere din partea celor care îi coordonează. Fără sprijin din partea conducătorilor, totul este derizoriu.
Contrar stării de fapt existente, conducătorii sportului sunt mai mult decât optimiști, debordează de o încredere uimitoare în proprii sportivi, sfidând orice urmă de bun simț. Vor doar să inducă ideea că totul este sub control și că își desfășoară activitatea cu profesionalism. Ei nu pot vedea sau nu vor să vadă situația reală a sportului. Din spatele birourilor impunătoare e ușor să vezi doar partea bună a lucrurilor.
“Peștele de la cap se împute” este o zicală românească mai mult decât concludentă pentru situația de față a sportului românesc. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) este denumirea instituției care se ocupă de destinele sportului. Revoltător este că un domeniu precum sportul, cu toate nivelurile sale, este a patra spiță de la o roată, este băgat în aceeași oală cu educația, cercetarea și tineretul. Sportul este ambasadorul cel mai important al unei națiuni și tocmai de aceea ar trebui să fie coordonat de oameni capabili care să fie grupați într-un minister de sine stătător și care să fie doar al sportului.
Pe lângă această problemă care este trecută cu vederea de mai marii conducători, trebuie să menționăm și lipsa de implicare în proiectele sportive. Doar pentru că sportul este “o anexă” a MECTS, asta nu înseamnă că trebuie neglijat, nu înseamnă că nu trebuie să i se acorde o atenție la fel de importantă ca educației sau cercetării.
Bomboana pe colivă a fost pusă recent de ministrul Funeriu care a dat ordin ca antrenorii și profesorii care au descoperit viitorii performeri să nu mai fie premiați cum s-a procedat până acum. Și ca totul să fie complet, performanțele sportivilor care urcă pe podium vor fi reduse cu 25%. Probabil că acest ordin vine să întregească seria măsurilor anticriză propusă de Guvernul României. Ce motivare mai are un sportiv atunci când știe că performanțele lui nu sunt apreciate la adevărata valoare? Iată o altă întrebare pentru care nu există un răspuns exact.
Ca să fie în asentimentul șefului direct, Doina Melinte, președintele Autorității Naționale pentru Sport și Tineret (ANST), spune că “ este o perioadă extrem de dificilă pentru toată lumea şi va trebui să avem în vedere şi acest aspect cu premierile.” Și atunci, stimați conducători, ce vă mai rămâne de făcut pentru binele sportului românesc dacă financiar îl sprijiniți din ce în ce mai puțin?
Lipsa de interes și indolența cârmuitorilor de la nivel central se regăsește și în teritoriu. Toate departamentele sportive locale urmează direcția celor din vârful piramidei. Toți sunt interesați mai mult de propriile buzunare decât de dezvoltarea sportului. Cui îi pasă că sportivii nu au baze de antrenament sau nu au resursele necesare pentru a obține performanțele mult dorite, important este să rămână cu orice preţ într-o funcție de conducere, iar autoritatea lor să nu fie subminată de nimeni.
Spațiul nu ne permite să detaliem în această pagină și alte probleme cu care se confruntă sportul românesc. În paginile acestui număr al revistei puteți găsi, însă, o anchetă cu dezvăluiri din interiorul Clubului Olimpia din București (amănunte in paginile 72-74).










Leave a Reply