Jocurile Olimpice de la Londra, între emulaţie, speranţă şi sacrificiu

Deşi suntem în an preolimpic, toată lu­mea sportului se pregăteşte intens pen­tru Jocurile Olimpice de la Londra din 2012. Toate eforturile sunt canaliza­te că­tre cea mai importantă competiţie olim­pică din lume. Am putea specula fap­tul că Olimpiada este concursul care adu­nă toată crema sportului inter­na­ţio­nal, pornind de la sportivi, până la antrenori, oficiali etc. Cu toţii sunt angre­naţi într-o luptă acerbă pentru întâietate.

În jurul acestui fenomen numit Olim­piadă se concentrează toate energiile, fiind concursul cel mai important din viaţa unui sportiv, învăluit într-o emu­la­ţie fără margini. Este, dacă vreţi, com­pe­tiţia de totul sau nimic. Visul suprem al oricărui sportiv este de a participa la Jocurile Olimpice. Nimic altceva nu mai contează pentru competitori, pentru ei dezideratul primordial este să demonstreze că sunt cei mai buni dintre cei buni. Nopţi nedormite, antrenamente isto­vitoare, cantonamente lungi, progra­me stricte de pregătire, toate aceste sacrificii sunt date uitării în momentul trium­fului. Medaliile obţinute la Jocurile Olimpice sunt cele mai preţioase, fie ele din aur, argint sau bronz, sunt dis­tincţiile care certifică valoarea şi ta­lentul fiecărui sportiv.

Trebuie menţionat şi faptul că Olimpiada este competiţia care creează, gene­ric vorbind, „satul global”, este com­pe­­ti­ţia care concentrează într-un singur loc a­tenţia unei lumi întregi. Timp de o lu­nă, întreaga planetă va fi conectată la cel mai important eveniment sportiv din lu­me. Speranţă, bucurie, iluzie, dez­nă­dej­­de, regret, tristeţe, toate aceste trăiri vor contura Jocurilor Olimpice o imagi­ne ad­mi­ra­bilă, încântătoare am putea spu­ne.

Pentru România, Olimpiada este un bun prilej de a ne face cunoscuţi în lu­mea largă aşa cum am făcut-o de-a lungul anilor, de a-i determina pe străini să vorbească cu admiraţie şi respect despre ţara noastră. Avem în minte participările sportivilor nostri la ediţiile anterioare ale Jocurilor Olimpice. Fie că vorbim de Beijing, Atena sau Sydney, prestaţiile lo­turilor noastre naţionale au fost mai mult de­cât apreciabile. Nu putem să nu pre­ci­zăm că, în ciuda unor condiţii de pre­gă­ti­re modeste, România a fost mai mereu în partea de sus a clasamentului pe na­ţi­uni, devansând ţări puternice, care au in­vestit masiv în pregătirea Olim­piadei.

Anul 2012 este, însă, un an de re­fe­rin­ţă pentru olimpismul românesc, întrucât oficialii COSR şi-au îndreptat atenţia cu precădere către loturile naţionale care vor reprezenta România la Londra. De pildă, Casa Olimpică, noul sediu al COSR, este un prim element vizual de identificare al sportului olimpic ro­mânesc. Noul edificiu, care va fi inaugurat pe data de 27 septembrie, va crea ceea ce sportivilor le-a lipsit până acum, un sentiment de apartenenţă la o comunitate cu acelaşi interes. Drept urmare, putem spune că COSR-ul şi-a îndeplinit mi­siunea, aceea de a fi aproape de spor­tivi, de a le acorda atenţie şi de a le oferi un cadru propice dezvoltării şi obţinerii de performanţe. Mai rămâne ca şi gu­ver­nanţii să conştientizeze importanţa susţinerii acestui fenomen, care trebuie să devină o prioritate naţională, mai a­les într-un an olimpic precum 2012. Sportul merită mai mult!!! Aceasta este povestea unui vis frumos, care, poate, va deveni cândva realitate…