Sport Revolution a ajuns la nr. 21… Am promovat sportivi, antrenori, federaţii, echipe, oficiali din diverse structuri de conducere etc. Tot ce se putea pe linie de sport şi mai mult: politică şi politică sportivă. Recunosc, de multe ori s-a exagerat cu laudele, cu realizările, cu „proiectele“ de viitor. Am făcut-o din dorinţa de a ajuta şi a clădi ceva bun şi constructiv pentru sport, pentru viitorul copiilor noştri. Am sperat ca mulţi dintre cei în întâmpinarea cărora am ieşit să ne privească ca un potenţial sprijin, parteneri serioşi în dificilul drum al construcţiei… dar „EI“ nu construiau nimic, mulţi ocupă funcţii pe care nu le merită, nu sunt calificaţi decât pe hârtie iar interesele personale le ocupă tot timpul. Evident, nu generalizez, există şi excepţii frumoase, oameni deosebiţi ce îşi petrec viaţa în sala de antrenament cu sportivii, oameni ce umblă de dimineaţa până seara pentru a strânge fonduri, necesare bunei desfăşurări a activităţii sportive etc. Nu mai avem nici sportivi dedicaţi, ce îşi doresc victoria şi locul 1 peste tot şi toate, peste ei înşişi… Ducem lipsă şi de antrenorii ce ştiau odinioară să insufle tinerilor pretendenţi la râvnitul AUR sau podium, acel foc lăuntric, dătător de energie şi voinţă. Nu ducem lipsă de talente, asta cu singuranţă, în fiecare sală se găseşte un potenţial mare campion. Trebuie să avem antrenori capabili a-i descoperi valoarea, conducători pricepuţi în a-i oferi condiţii de pregătire şi de ce nu, o cale frumoasă în viaţă. Sistemul trebuie regândit, este în mare parte viciat şi inerţia pe bază de talent, bani de la stat, dorinţă şi implicare gratuită se va termina la un moment dat; sau nu va mai fi de ajuns.
Nici nu vreau să încep a vorbi despre management şi dezvoltarea acestui segment, mulţi dintre cei însărcinaţi cu asta sunt, hmm, cum s-o pun elegant… „pe altă planetă“. În fine, mă uit la C.O.S.R. şi iar este confirmată zicala „excepţia care confirmă regula“. Dar câte astfel de organisme sunt?!
Multe dintre federaţii sunt complet pe dinafară cu promovarea, cu vânzarea propriei imagini şi a sportivilor de top. Despre secretarii generali ai multor federaţii, numai de bine, vorbă multă, iar consistenţă, valoare şi competenţă mai răruţ. Prin teritoriu te sperii de nepăsarea şi dezinteresul factorilor de decizie. Aş putea apoi să scriu romane despre orgoliile, mişcările „strategice“, interesele financiare şi politice ce gravitează precum vulturii în jurul unui fenomen ce ar trebui să ofere sănătate, mândrie, performanţă şi dacă îmi este permis O VIAŢĂ MAI BUNĂ! Îi tot auzi pe unii şi alţii: „mass-media nu ne promovează! Scrie doar de fotbal! Nu avem presă de calitate, interesată de sportivii şi antrenorii noştri! Nu scrie nimeni că am obţinut performanţă!“. Şi lista poate continua… E, şi când cineva le acordă atenţie, ce se întâmplă?! E, NIMIC! Chiar cei ce se plângeau şi ar trebui să fie interesaţi, dau cu piciorul, nu sunt interesaţi, nu vor să fie deranjaţi… Păi cum, doamnelor şi domnilor, unde vă este caracterul? acolo unde ştim cu toţii, îşi are rădăcina în spiritul de slugă obedientă şi pusă pe căpătuială ce vă guvernează viaţa de doi lei. Aştept vremea când toate astea vor fi doar amintiri urâte. Până atunci, alături de cei ce încă privesc lumea din picioare, înainte!
Leave a Reply