Salut, Daniel, şi felicitări pentru performanţele obţinute. Ce ne poţi spune despre turneul GP de la Tokyo?
D.G.: Mulţumesc… despre turneul de la Tokyo vă pot spune că a reprezentat un test pentru mine ca şi luptător, un test pe care l-am trecut cu brio zic eu… în plus am doborât şi recordul de timp (timpul total în care a terminat toate meciurile) pentru un GP oficial cu 5,15 min, faţă de precedentul record deţinut de Peter Aerts cu 6,45 min. Acest GP a avut un dublu rol, unul pentru calificarea de la Seul (primii 16) şi apoi descoperirea şi promovarea de noi talente. În plus comportamentul lor faţă de mine a fost extraordinar de primitor, luptam pentru prima oară în Japonia, iar după gală m-au oprit pentru încă o zi în care am fost prezent la patru televiziuni pentru interviuri.
„Nu există milă!”
Ştim că te-ai antrenat în Olanda. Cum au fost antrenamentele şi unde situezi şcoala olandeză de Kick-Thai Box?
D.G.: Şcoala olandeză este cea mai bună din lume! Ei au înţeles de la bun început că nu pot progresa decât adaptându-se la tot ce este NOU, merg înainte cu metodica, încearcă tehnici şi combinaţii noi, pregătesc antrenamentele în funcţie de adversar, nu neglijează partea de anduranţă fizică pregătirea psihică. Aveam şi câte 3 antrenamente pe zi, structurate în aşa fel încăt să SIMŢI că te antrenezi! Sunt adevăraţi profesionişti! De exmplu la sala lui Peter Aerts trebuia să fii mereu pregătit, nu conta că ţi-e rău, eşti lovit, ai temperatură… „NU EXISTA MILĂ“, prietenia era înainte şi după antrenamente.
A urmat Seul, adversarul tău fiind Semmy Schilt. Care sunt impresiile tale?
D.G.: În primul rând nu vreau să caut scuze. A fost un meci foarte greu în faţa unui adversary foarte puternic şi cu un stil incomod. Puţini sunt cei care au reuşit să-l învingă, toţi având nevoie de minim 4 luni de pregătire a meciului, atât Peter Aerts cât şi Badr Hari. Chiar şi aşa, am reuşit să termin meciul şi chiar să câştig aprecierea tuturor, pentru modul în care am luptat. Astfel am obţinut meciul de rezervă pentru finala K1 de la Yokohama.
Având experienţa meciurilor şi pregătirii din afara ţării, ce ne poţi spune despre şcoala românească de Kick-Thai Box?
D.G.: Of… tot ce pot spune este că nu se întâmplă numic „spectaculos“… este ceva… CLASIC. Nu găsesc altă formulă. Avem mult de muncă în foarte multe privinţe.
Cine ţi-a îndrumat paşii spre Olanda, spre marile circuite şi cum se anunţă viitorul luptătorului Daniel Ghiţă?
D.G.: În primul rând am ajuns în acest punct prin forţe proprii!… Pentru a ajunge în Olanda am primit ajutor şi din partea domnului Gerard Gordeau (o personalitate a
artelor marţiale), după ce am reuşit să-l înving pe Murad Bouzidi, elevul său. În privinţa viitorului, ce vă pot spune este că am semnat atât cu K1 cât şi It’s Show Time… Am un program foarte încărcat şi pe final de an 2009, cât şi în 2010. Voi fi tot timpul plecat, iar în ţară mai mult în
vacanţă… Pentru sprijinul acordat vreau să le mulţumesc şi celor de la MONOLIT. Sunt bucuros şi mândru că pot reprezenta România în aceste competiţii de prestigiu, unde se regăsesc cele mai importante nume ale acestui sistem de luptă.
Leave a Reply