Un eveniment recent mi-a permis să realizez încă o dată că România are valori, rezultate, sportivi demni, ambiţioşi, care muncesc şi se ghidează după principiul “Victoria aparţine celui care crede cu adevărat în ea!”. Am avut onoarea să cunosc un om deosebit, pentru care sportul practicat înseamnă totul, un om care priveşte cu optimism de fiecare dată cea mai înaltă treaptă. Am stat de vorbă cu Estera Dobre, multiplă medaliată la Campionatele Naţionale şi vicecampioană europeană în ultimii cinci ani la lupte libere. A început să lupte la vârsta de 15 ani la Clubul Sportiv Şcolar Jimbolia, sub îndrumarea antrenorului emerit, Cornel Dobârcău. Care a fost parcursul ei, cât de mult munceşte, ce înseamnă pentru ea medaliile obţinute şi ce obiective are de îndeplinit, veţi afla chiar de la campioana noastră în cele ce urmează.
S.R.: Felicitări pentru medalia obţinută la Europene, în fiecare an ne putem baza pe tine! De cinci ori ai ajuns în finală şi de fiecare dată ai terminat pe locul al doilea…
E.D.: Mulţumesc! Sinceră să fiu nici nu m-am aşteptat să ajung în finală, deoarece am avut o accidentare la coastă, care m-a ţinut departe de saltea timp de trei săptămâni şi în situaţiile limită, asta m-a costat. Un meci de finală este un meci strâns, unde se întâlnesc două valori şi trebuie să fii pregătit.
S.R.: Prin ce circumstanţe ai ajuns la CSM Sfântu Gheorghe?
E.D.: Clubul la care am debutat era CSS Jimbolia şi în 2007 am trecut la seniori, an în care trebuia să aleg unde merg. Antrenorul emerit de la CSM Sfântu Gheorghe, domnul Matefi Arpad mă asista de mai mulţi ani şi am simţit că suntem pe aceeaşi lungime de undă. Capacitatea de muncă a sportivului trebuie să se plieze pe cerinţele antrenorului.
“Pentru mine tot timpul există o treaptă mai sus!”
S.R.: Ai susţinere totală din partea clubului?
E.D.: Eu sper ca pe viitor să evoluez tot la Sfântu Gheorghe şi îmi doresc să mă poată susţine în continuare, deşi este destul de dificil să susţii un sportiv de înaltă performanţă la cerinţele care apar. Probabil la toate cluburile sunt probleme financiare, dar eu apreciez sprijinul moral pe care îl primesc şi cred că acest club chiar mi-a purtat noroc, dovadă fiind medaliile obţinute de când sunt aici.
S.R.: Cât de mult iubeşti acest sport şi ce înseamnă pentru tine fiecare medalie obţinută?
E.D.: Fiecare medalie obţinută mă bucură enorm şi mă stimulează să merg mai departe, pentru mine tot timpul există o treaptă mai sus!
S.R.: La categoria la care ai câştigat, 48 de kg, poţi obţine şi biletul pentru Jocurile Olimpice de la Londra…
E.D.: Prima dată aştept să mă calific, nu vreau să mă pronunţ de acum. Pe 17 aprilie avem primul turneu de calificare în Bulgaria, urmează cel din China, apoi ultima şansă de calificare, în Finlanda. Mi aş dori să mă calific de la primul turneu, să nu mai fie consum de energie.
S.R.: Spuneai într-un interviu că “Dacă nu duci sportul la fanatism, nu poţi obţine performanţă”. După acest principiu te-ai ghidat în activitatea ta?
E.D.: Un fanatism este ca un viciu, dacă nu trăieşti cu sinceritate ceea ce faci, nu obţii nici măcar jumătate, dar dacă trăieşti în totalitate şi te dedici, vei reuşi! Regula de bază a performanţei este întărită de muncă şi tenacitate.
“Prefer să îmi trăiesc viaţa silenţios!”
S.R.: Multiplă medaliată, vicecampioană europeană şi totuşi eşti un om simplu…
E.D.: Consider că respectul celor din jur îl câştigi, nu îl impui! Eu aşa sunt şi aşa mă văd şi pe viitor, nu mi s-ar părea normal să am un altfel de comportament. Aspir la o viaţă normală, nu îmi plac picanteriile, nu îmi place să ies în evidenţă cu lucruri fictive, prefer să îmi trăiesc viaţa silenţios. Cel mai trist este când oamenii uită să se bucure de lucrurile mărunte…
S.R.: Cum este Estera Dobre ca om? Mai ai timp de viaţă personală?
E.D.: Dacă nu sunt în sala de lupte, tot la lupte mă gândesc. Doar în perioadele mele de recuperare pierd orice legătură cu sportul, adică zece zile pe an.
S.R.: Atunci când câştigi o medalie, presa vuieşte. Este corect să se promoveze luptele libere doar în aceste circumstanţe?
E.D.: Această întrebare mi-o pun şi eu mereu şi nu îi găsesc răspuns. Luptele libere au adus în România multe medalii şi onoare ţării. Oricât de mult ţi-ar oferi societatea, chiar dacă ai fi miliardar, dacă nu ai trăit o dată în viaţă gustul victoriei sau să te afirmi cu o realizare a ta, consider că ai trăit degeaba. Cred că sunteţi singura revistă care promovează adevăratele valori şi sportivii care au demnitate.
S.R.: Ce urmează după încheierea carierei de sportiv?
E.D.: În niciun caz nu vreau să merg pe linie de antrenorat, aş sacrifica prea mult, eu sunt perfecţionistă şi m-aş implica enorm, aş vrea maxim de la un sportiv. Mi-e teamă că aş pune prea mult suflet! După retragere vreau o viaţă simplă, liniştită după atâta zbucium sportiv. Copiii care vin din urmă trebuie să îşi întemeieze de mici principiile lor de viaţă, să fie corecţi cu ei înşişi, cât şi cu cei din jurul lor, să nu preia nimic din societatea de azi.
S.R.: Ce doreşti să le transmiţi cititorilor “Sport Revolution”?
E.D.: Apreciez că revista “Sport Revolution” pune în evidenţă adevărata valoare a ceea ce face un sportiv şi în primul rând un om, la urma urmei toţi suntem oameni. Nu se pune preţ pe ficţiune şi îmi place că sunteţi originali!
Leave a Reply