Mai sunt câteva luni până la Olimpiada de la Londra, iar iubitorii de sport din România speră ca ţara noastră să facă o figură frumoasă. Ca de obicei, ochii vor fi aţintiţi spre gimnastică, acolo unde Marian Drăgulescu este unul dintre favoriţi la câştigarea aurului olimpic.
Aflat în perioada de pregătire pentru Londra 2012, Marian Drăgulescu a acordat un interviu pentru “Sport Revolution”. Multiplul campion mondial şi european, care de anul trecut activează la Steaua, a vorbit despre începuturile sale în gimnastică şi ne-a dezvăluit felul în care va aborda competiţia olimpică.
S.R.: Ce te-a atras spre gimnastică?
M.D.: Ambii mei părinţi au făcut sport şi m-au îndreptat şi pe mine spre acest domeniu. La început am mers la karate, dar nu mi-a plăcut. În clasa întâi a venit un antrenor, a selectat câţiva dintre noi şi ne-a chemat la sala de gimnastică. Cum am intrat acolo, nu mi-am dorit altceva.
S.R.: Care sunt persoanele care te-au ajutat cel mai mult în carieră?
M.D.: În primul rând antrenorii, dar şi familia, care m-a lăsat să fac ce îmi place. Pot să spun că lotul de juniori a fost rampa mea de lansare. În sensul că, într-un an, am învăţat atât de multe elemente, încât aproape că făceam faţă cerinţelor de seniori. Persoana care m-a învăţat şi m-a susţinut în perioada aceea a fost Nicuşor Pascu. Însă toţi antrenorii pe care i-am avut m-au susţinut şi m-au ajutat.
“Apreciez oamenii valoroşi, indiferent de vârstă”
S.R.: Ai avut vreodată un model de sportiv?
M.D.: Pot să spun că mă mândresc cu Nadia Comăneci. Oriunde merg, toată lumea a auzit de ea. Ca modele, pot să spun că am avut inclusiv persoane cu care am concurat, cum ar fi Alexei Nemov. Apreciez oamenii valoroşi, indiferent de vârstă. Am avut mai multe persoane pe care le-am apreciat, dar nu am avut un idol.
S.R.: În 2011 ai trecut la Steaua. Cum a fost această schimbare pentru tine?
M.D.: A fost o schimbare de bun augur. La Dinamo nu am mai găsit susţinerea de care aveam nevoie, încât am găsit o altă modalitate de a-mi continua cariera la clubul Steaua. Condiţiile de aici sunt exact aşa cum îmi doream eu.
S.R.: Să vorbim despre Olimpiadă. Cum stai cu pregătirea pentru ediţia din acest an?
M.D.: Am avut probleme la Mondiale, unde m-am accidentat la piciorul stâng. Am zis iniţial că este o entorsă. Între timp am făcut o operaţie şi am avut trei luni repaus. Apoi am constatat că stângul tot nu îmi trecea şi am făcut mai multe investigaţii. Clinic, nu am nicio problemă. În schimb, am dureri. Am făcut recuperare în S.U.A. şi în Turcia, unde am avut o intervenţie nonchirurgicală. Toate adunate au început să dea roade, iar de o săptămână fac elemente, ceea ce e bine pentru că până acum nu am putut. S-a văzut, într-adevăr, o schimbare.
S.R.: Cum apreciezi şansele tale de a câştiga aurul olimpic?
M.D.: Şansele sunt mari, să fiu sănătos şi să nu am probleme cu gleznele. Ele sunt cele mai importante în cariera mea, atât la sărituri, cât şi la sol. Gleznele mă ajută să sar, să stau, să mă echilibrez.
“Merg pe ideea să îmi fac treaba!”
S.R.: Crezi că vei simţi o presiune mai mare la Olimpiada aceasta?
M.D.: Presiune am la fiecare competiţie mare. E a patra Olimpiadă a mea, iar acum voi avea curajul să dau tot ce am mai bun pentru acea medalie de aur. Pentru Jocurile Olimpice de anul acesta o să merg direct la aur, deoarece locurile 2 şi 3 le-am ocupat deja. Merg pe ideea să îmi fac treaba şi să nu am adversar.
S.R.: Crezi că poate fi un avantaj faptul că vei concura la Londra în aceeaşi sală în care ai câştigat două medalii de aur la C.M. din 2009?
M.D.: Da. Eu mă bucur că Olimpiada e aici, în Europa. Nu mai trebuie să schimbăm fusul orar. Mă bucur că ştiu aparatele, cunosc sala de concurs, londonezii ne-au văzut. De asemenea, avem şi foarte mulţi români care ne susţin acolo. Ar fi perfect ca istoria să se repete.
S.R.: După Olimpiadă ce va urma?
M.D.: O să am mult timp de gândire. Voi avea o vacanţă pentru că de doi ani nu mi-am mai permis. Apoi voi vedea ce voi face în viitor.
Leave a Reply