O discuţie cu Alexandru Mironov este o ocazie unică de a asculta părerea unei persoane avizate în privinţa situaţiei în care se regăseşte sportul românesc în prezent. Mare iubitor al acestui fenomen, fostul ministru a practicat în tinereţe scrima, dar a cochetat şi cu baschetul şi pentatlonul modern.
În cele ce urmează, Sport Revolution vă prezintă câteva fragmente din discuţia pe care am purtat-o cu Alexandru Mironov, de la realităţile sportului de acum 20 de ani până la soluţiile care ar putea readuce acest domeniu în vârf.
S.R.: Aţi practicat scrima. De ce aţi ales acest sport?
A.M.: Am citit “Cei trei muschetari”. Îmi făceam lecţiile cu un coleg. Mama prietenului avea o bibliotecă şi mi-a dat să citesc cartea. M-am apucat într-o vacanţă şi, cum se întâmplă, toţi băieţii de pe strada mea au mers cu mine la scrimă. Asta s-a întâmplat acum 56-57 de ani.
S.R.: Ce pasiuni aveţi?
A.M.: Eu mă consider scriitor şi jurnalist de ştiinţă. Altfel, îmi place sportul foarte tare. Consider că nu este luat în seamă pe cât merită la noi. Sportul este un ofertant de job-uri pentru servicii. La asta nu se gândeşte nimeni. De exemplu, Serbia câştigă 1 la sută din PIB din vânzarea fotbaliştilor. A ne reorienta, ca politică de stat, către sportul de înaltă performanţă înseamnă mult mai mult decât să mai apară o Nadia Comăneci sau un Ivan Patzaichin. Înseamnă, în primul rând, sănătate naţională. În al doilea rând, iar asta e de luat în seamă, joburi pentru omul mic.
“Sportul poate să ofere 100 de mii de locuri de muncă”
S.R.: Ce ar fi de făcut în această privinţă?
A.M.: Există un proiect pe care Valentin Samungi l-a depus şi pe care împreună îl vom propune directorului general de acum. Sportul poate să ofere 100 de mii de locuri de muncă pentru antrenori şi pentru sportivi. De aceea, împreună cu Valentin Samungi, am făcut o propunere către primul-ministru să se alcătuiască un inventar al bazei sportive existente. Fiecare judeţ să facă raportul cu starea bazei respective, dar mai ales al locurilor nefolosite.
S.R.: Cum aţi simţit sportul în perioada când aţi fost ministru?
A.M.: Mă trezeam dimineaţa la ora 8 şi plecam într-o parte a ţării. În fiecare săptămână eram în două sau trei oraşe, unde eram atent să nu se privatizeze terenul de fotbal, hotelurile şi sala de sport. Timp de trei ani şi jumătate am ţinut-o aşa fără oprire. Până după Olimpiada de la Atlanta, în care m-am simţit vinovat pentru că ne-am întors numai cu 23 de medalii.
S.R.: Ce presupune postul pe care îl ocupaţi în prezent, cel de consilier la CSM Bucureşti?
A.M.: Am atras atenţia primarului asupra dezvoltării sportului şcolar. Domnul Oprescu a fost de acord, dar mi-a spus să vorbesc la inspectoratul şcolar. Cei de acolo nu îşi bat capul. Mi-au spus că au campionate între licee. Însă, când m-am dus să văd meciurile, nu le-am găsit niciodată. Apoi am propus să se facă o mediatecă. Să folosim ceea ce încă există. Să punem totul pe un CD şi să îl dăm şcolilor. Asta trebuie făcut cât încă mai sunt materialele pe care le ştiu cei din televiziune. Rolul meu e de strategie. Am fost numit pe acest post acum un an şi ceva şi am venit mai ales pentru că sunt prieten cu domnul Samungi.
“Singura relaţie bună pe care o are România cu Ucraina este Mircea Lucescu“
S.R.: Care a fost evenimentul sportiv care v-a impresionat cel mai mult?
A.M.: Personal, victoria Laurei Badea la Atlanta, pentru că am şi comentat-o în direct la televiziune. Laura e un supraom. Ea a fost condusă cu 6-0 şi 13-8. La acest scor mai era un minut. Şi atunci s-a întâmplat un miracol de care numai Laura era capabilă. A bătut-o pe fosta campioană olimpică, Giovanna Trillini, cu 15-14. Pe urmă a învins-o şi pe Vezzali.
S.R.: Ce sportivi pot fi prezentaţi ca modele pentru tânăra generaţie?
A.M.: Eu pot să vă dau 100 de exemple. Aş sfătui societatea să ia sportivi să îi pună la conducere. Uitaţi-vă la Gică Hagi, care era un copil foarte timid. Acum e un om de afaceri foarte reuşit. Este un om care construieşte. Ca model, eu cred că Laura Badea poate să fie oricând Ministrul Tineretului în ţara aceasta. Un alt exemplu ar fi Mircea Lucescu. El ne ţine prieteni cu o ţară care nu ne este prietenă. Singura relaţie bună pe care o are România cu Ucraina este Mircea Lucescu.
Leave a Reply