S.R.: Domnule preşedinte, cât de mult se bazează Federaţia Română de Rugby pe bugetul de la stat?
A.P.: Ne bazăm destul de mult. Pot să estimez că ministerul ne alocă în jur de 26-28% din bugetul nostru. Restul vine de la parteneri, sponsori, federaţii internaţionale.
S.R.: Credeţi că sursele alternative de venit sunt o posibilitate viabilă în caz de descentralizare?
A.P.: Depinde ce înţelegeţi prin descentralizare. Eu gândesc altfel descentralizarea. Eu vreau să merg la Comitetul Olimpic, iar sursele de finanţare să vină prin Comitetul Olimpic. Spre deosebire de Minister, C.O.S.R. poate atrage sponsori şi parteneri.
S.R.: În statele puternice unde rugby-ul reprezintă o forţă, investiţiile private sunt semnificative. Ce şanse credeţi că avem noi să atragem acest gen de investitori?
A.P.: Cred că ţine tot de această fiscalizare de care se vorbeşte din 2002. Noi nu avem nici legi fiscale clare, adică sponsorul sau partenerul care vine către federaţie, din impozitul pe care trebuie să îl plătească, trebuie să i se taie o cotă parte tocmai pentru că face acest lucru pentru sport. Şi atunci stăm cum stăm. Suntem în luna februarie, vin calificările pentru Cupa Mondială din 2011 şi noi nu avem niciun ban. Urmează acum câteva competiţii foarte importante şi nu suntem ajutaţi de nimeni. Nu se ştie nimic deocamdată, e un lucru incert, iar asta nu face bine sportului. Am discutat cu mai mulţi preşedinţi de federaţii cu care sunt prieten şi nu numai noi suntem în situaţia asta. Eu îmi joc calificarea şi până se vor hotărî ei ce fac cu ministerul, calificarea mea e încheiată, pe data de 27 martie. În aprilie trebuie să participăm la Campionatul European, până atunci eu trebuie să fiu în pregătire şi sunt deja 2-3 cantonamente făcute, au mai rămas vreo 3-4. La începutul lunii mai am cupă mondială, pe care anul trecut am câştigat-o, iar acum trebuie să particip şi să mă prezint într‑un anume fel. În aprilie-mai ne-am terminat foarte multe competiţii importante şi până atunci situaţia noastră este incertă; nu ştim când vine finanţarea, dacă vine, cât o fi, iar asta se întâmplă în fiecare an. Nu poţi să spui că vrei să faci ceva cu sportul şi de fapt nu faci nimic.
S.R.: Ce părere aveţi despre C.O.S.R. şi dorinţa de a atrage sub umbrela sa toate federaţiile?
A.P.: C.O.S.R. nu trebuie să atragă nicio federaţie, federaţiile fac parte din C.O.S.R. Fiecare preşedinte a consemnat. Noi facem parte acum din C.O.S.R., nu trebuie să fim atrase, suntem acolo. Mai important e să ne hotărâm sursele, pe unde ne atragem veniturile. Rămâne ministerul şi el ne va da subvenţiile bugetare, sau le vor trece prin C.O.S.R.?
S.R.: Ca o ultimă întrebare domnule Alin Petrache, cum stăm cu pepinierele de copii?
A.P.: Stăm foarte bine. Avem tineret la toate grupele de vârstă: 17, 18, 19 şi 20 de ani. Sunt mulţi tineri care joacă şi care participă la campionate europene şi mondiale şi care obţin rezultate bune. După 23 de ani încolo, începem să-i pierdem. Eu nu acuz tinerii care pleacă, însă dacă vor să plece, să plece. Cine poate să le dea la toţi jucătorii care pleacă în afară, salariile pe care le primesc acolo? Rugby-ul a trecut în 1995 la profesionişti. Dar noi am rămas în urmă. Am participat la Challenge Cup unde am jucat cu Parma, care are 6 milioane de euro buget anual. Nu vă spun cât avem noi şi unde ne situăm în comparaţie cu ei. Toată partea asta economică cu criza se răsfrânge şi asupra sportului. La toate campionatele mondiale facem rezultate, la toate olimpiadele obţinem rezultate, asta cu investiţii minime, doar din dorinţa sportivilor de a ajunge acolo. Dar într-un sportiv, pentru a face performanţă, trebuie investit. Începând de la programul de masă pe care îl are, programul familial, absolut totul contează. Nu poţi să obţii rezultate în mod heirupist. Încă scoatem rezultate aşa, dar nu mai merge. Semnalul acesta l-au tras mulţi, l-a tras şi Ion Ţiriac şi Octavian Morariu, l-a tras toată lumea. Vreau să mai spun că sportul e unul dintre puţinele domenii care îl mai bucură pe român. În general, când participăm la mondiale, la olimpiade, lumea se uită şi te apreciază. Prin ce să mai ieşim afară dacă nu prin sport?
„Vin calificările pentru Cupa Mondială din 2011 şi noi nu avem niciun ban“
„Incertitudinea în care ne aflăm nu face bine sportului“
„Criza se răsfrânge şi asupra sportului“
„După 23 de ani încolo, jucătorii se pierd“
Leave a Reply