Duminică, 17 octombrie, s-a desfăşurat în Capitală cea de-a treia ediţie a Maratonului Bucureşti. La maraton s-a putut înscrie oricine, având în vedere faptul că organizatorii nu au uitat pe nimeni. Astfel, au avut loc: un maraton, un maraton-ştafetă, un semi-maraton, curse la care se puteau înscrie inclusiv sportivi. Pentru aceia care nu au făcut din sport o carieră s-au desfăşurat: o cursă populară de patru kilometri, una pentru copii, de un kilometru, şi o cursă pentru scaunele cu rotile, evident destinată persoanelor cu dizabilităţi.
Numărul de participanţi la maraton a depăşit peste o mie de persoane, sportivi şi oameni de rând, dintre care majoritatea nu era la prima cursă de acest fel.
Conform site-ului oficial al maratonului, www.bucharestcitymarathon.com, banii proveniţi din modica sumă de înscriere vor fi folosiţi pentru scopuri caritabile. Astfel, ediţia de anul acesta a maratonului este dedicată exclusiv susţinerii organizaţiilor nonguvernamentale precum „Hospice. Casa Speranţei“- care se ocupă de tratarea bolnavilor incurabili în stare avansată – ori ViitorPlus, una dintre organizaţiile care luptă pentru promovarea unui spirit ecologic în România prin plantarea de copaci şi protejarea mediului înconjurător.
Traseul maratonului a început din Piaţa Constituţiei, din faţa Palatului Parlamentului, a trecut prin Piaţa Unirii până la Piaţa Victoriei, după care alergătorii au ajuns la linia de finiş urmând un traseu de-a lungul râului Dâmboviţa.
Pentru cei care nu practică sportul, dar trăiesc conform unor principii de viaţă sănătoasă, cursa populară a avut avantajul de a fi mai scurtă şi, prin urmare, mult mai accesibilă. De altfel, scopul acestei curse este tocmai promovarea activităţii fizice pentru oameni obişnuiţi şi implicit promovarea sportului de masă.
Condiţiile în care s-a desfăşurat Maratonul Bucureşti au fost unele propice, participanţii şi-au dat silinţa, iar plăcerea de a concura şi dorinţa de a contribui la o cauză nobilă au fost cuvintele cheie ale acestui eveniment. Oameni de toate categoriile sociale, de toate vârstele, de toate culorile şi chiar de toate naţionalităţile au alergat împreună, au dovedit că o astfel de manifestaţie este încă posibilă şi atrage public şi participanţi. Cu toţii au venit pregătiţi, îmbrăcaţi sport, unii mai subţire, alţii au purtat chiar pulovere groase, însă cu toţii au avut în comun încălţările uşoare şi un spirit vioi.
Leave a Reply