Deţinător a două medalii olimpice, aur la Seul în 1988 şi bronz la Los Angeles în 1984, Vasile Puşcaşu ocupă în prezent funcţia de Secretar General al Federaţiei Române de Lupte. Am profitat de prezenţa sa la Campionatul Naţional de Lupte de la Mangalia pentru a-i solicita un interviu, invitaţie pe care a acceptat-o cu zâmbetul pe buze.
S.R.: Care sunt principalele probleme cu care se confruntă luptele libere?
V.P.: Nu avem o mediatizare foarte bună în ţară, dar după cum s-a văzut şi aici la finala Campionatului Naţional de Cadeţi unde au fost peste 450 de sportivi, avem foarte multe cluburi sportive afiliate, deci noi suntem mulţumiţi de modul de reprezentare la nivel naţional. Sporturile individuale nu prezintă interes pentru mass-media, din cauza asta avem probleme şi în a găsi sponsori, însă rămâne un sport olimpic şi noi facem tot ceea ce trebuie pentru a ajunge la Jocurile Olimpice.
S.R.: Să-nţeleg că sponsorii pentru o federaţie ca cea de lupte libere se găsesc greu…
V.P.: Foarte greu şi aproape deloc. Avem mare şansă cu preşedintele federaţiei noastre, domnul Cristian Poteraş, domnul vicepreşedinte Răzvan Pârcălabu care contribuie cu sume consistente pentru recompensarea sportivilor şi a tehnicienilor care obţin rezultate deosebite pentru că altfel interesul sportivilor şi al antrenorilor ar scădea.
S.R.: Dânşii contribuie cu bani din buzunarele proprii sau premiile sunt din banii alocaţi de stat federaţiei?
V.P.: Sunt fonduri atrase de dumnealor, avem o asociaţie a luptătorilor români care e condusă de domnul Poteraş, iar domnul Răzvan Pârcălabu este un prosper om de afaceri şi prin firmele lui sponsorizează federaţia.
S.R.: Dar nu aveţi un sponsor major cum are, de exemplu, federaţia de atletism?
V.P.: Deocamdată nu, suntem în căutarea unuia, căutăm şi parteneri media, dar un sponsor major care să ne reprezinte nu avem. Noi ne punem mari speranţe în rezultatele viitoare pe care le vom obţine să putem atrage sponsori majori. În anul acesta la Campionatele Europene de Seniori s-au obţinut patru medalii, două de argint, două de bronz şi două locuri cinci. A fost un rezultat bun pe care luptele româneşti nu l-a mai avut de mult şi sperăm ca pe viitor să ne întoarcem cu medalii de la Campionatul Mondial, de la Jocurile Olimpice şi probabil că atunci şi sponsorii vor veni.
S.R.: Înţeleg că la nivel de sportivi stăm foarte bine…
V.P.: La nivel de sportivi stăm încă foarte bine pentru că faţă de celelalte sporturi luptele libere şi luptele greco-romane în România se practică gratuit. Nu se percepe nici un ban şi datorită acestui lucru familiile care nu au venituri îşi îndreaptă copiii spre acest sport.
S.R.: Asta înseamnă că românii vor să practice un sport doar că aspectul financiar îi împiedică să facă unul care necesită bani.
V.P.: Bineînţeles! Dacă facem o comparaţie cu artele marţiale, ei au un marketing mai bun decât au luptele pentru că ei sunt direct interesaţi să obţină venituri şi să se dezvolte. Înmomentul în care sumeel de bani vin de la bugetul de stat sau din diferite ministere sigur că şi interesul antrenorilor scade. Ar trebui să fie tocmai invers pentru că tehnicienii ar trebui să se ocupe doar de instruire, pe când bănuiesc că dincolo, la artele marţiale, antrenorii caută şi sponsori, le trebuie timp să caute şi venituri.
S.R.: Aşadar un club ar trebui să aibă un antrenor care să se ocupe strict de antrenat, un manager care să fie concentrat doar pe a conduce clubul şi aşa mai departe?
V.P.: Da, asta ar fi ideal, dar din păcate trebuie să vă spun că nici noi la federaţia de lupte nu avem un compartiment special de management şi probabil din cauza asta se întâmplă ceea ce se întâmplă.
S.R.: Dar dumneavoastră cum vedeţi un bun manager? Un fost sportiv de performanţă?
V.P.: Nu neapărat, ne trebuie un profesionist care să ştie să ne vândă imaginea. Suntem poate al treilea, al patrulea sport în ierarhia olimpică românească la număr de medalii. Suntem foarte mulţi campioni olimpici, medaliaţi olimpici cu argint sau bronz, nu mai vorbesc de campioni mondiali sau europeni. Sunt de ordinul sutelor. Un sport cu un astfel de palmares, cu o astfel de tradiţie ar trebui să fie mult, mult mai bine organizat.
S.R.: Probabil că ştiţi situaţia clubului sportiv Dinamo care nu prea mai obţine rezultate şi care e condus de doamna Elisabeta Lipă.
V.P.: Da! Sportivilor cu un palmares ca al Elisabetei Lipă şi a altora cum ar fi Ivan Patzaichin ar trebuie să le fie folosită imaginea. Eu nu spun că nu ar fi buni conducători, dar ar trebui să-şi angajeze profesionişti în fiecare domeniu.
S.R.: Cum vedeţi problema descentralizării? S-ar descurca o federaţie ca cea de lupte?
V.P.: Părerea mea este că România la ora asta nu este pregătită să facă acestă descentralizare. Dacă s-ar produce acest lucru sportul românesc ar pierde enorm, vor trebui ani ca să revenim acolo unde suntem acum. Autorităţile locale au foarte multe probleme: de sănătate, de drumuri, de asistenţă socială pe care nu pot să le acopere. Şi dacă ar veni şi sportul suplimentar asupra activităţii lor foarte multe consilii judeţene ar renunţa la activitatea sportivă. Această descentralizare trebuie făcută atunci când societatea românească, autorităţile locale vor avea posibilitatea să întreţină sportul pentru că sportul şi sportul de performanţă costă bani.
S.R.: Atunci de ce se doreşte această descentralizare până la urmă?
V.P.: Probabil pentru că există diferite interese. Eu n-am auzit sportivi valoroşi, oameni de valoare din sportul românesc care să afirme că ar fi necesară descentralizarea. Spun acest lucru oameni care nu se pricep foarte bine la sport, sunt oameni care probabil au alte interese legate de bazele materiale ale sportului românesc şi se încearcă a se face diferite business-uri imobiliare.
S.R.: Care sunt planurile federaţiei pentru viitor?
V.P.: Pe noi ne interesează foarte mult să reuşim să motivăm sportivii, tehnicienii şi chiar conducătorilor cluburilor să acorde mai mult interes luptelor româneşti pentru că este una să ai condiţii, să ai tehnicieni formaţi şi este alta să porneşti într-un nou sport de la zero.
Leave a Reply