Cu ocazia deplasării la Târgovişte pentru Cupa României la lupte libere, l-am întâlnit pe domnul Claudiu Tămăduianu, antrenor federal de lupte şi maestru emerit. Domnul Tămăduianu ne-a vorbit despre situaţia luptelor din România, despre activitatea dumnealui ca antrenor, despre sport în general şi , după o experienţă îndelungată ca luptător şi una recentă ca antrenor, a explicat cum vede luptele în ţara noastră şi ce ar mai trebui făcut în continuare pentru ca acest sport să se dezvolte în continuare.
S.R.: În primul rând, vorbiţi-ne despre cariera dumneavoastră –de sportiv, dar şi de antrenor.
C.T.: Am fost sportiv, am practicat lupte libere douăzeci de ani, am activat ca antrenor, după care s-a ivit ocazia asta şi am devenit antrenor federal. Ca antrenor mi-am obţinut gradaţia maximă.
Din cariera de sportiv am două medalii naţionale, numeroase medalii la juniori, am fost de zece ori consecutiv campion naţional, am participat la Olimpiadă şi m-am clasat pe locul patru. În permanenţă am fost acolo, în “buza rezultatelor”, ca să zic aşa, dar din cauza poate şi a ghinionului şi a altor factori spotivi… pe latura extrasportivă puteam fi mult mai departe. Luptele reprezintă un sport cu tradiţie, dar un sport în care fără noroc nu faci nimic. Depinde şi de pregătire şi de valoarea ta.
Ca antrenor am fost antrenorul lotului, am obţinut două medalii la Campionatele Europene şi la Campionatele Mondiale la juniori.
În ceea ce priveşte sportivii, ne-am ocupat de ei la nivel de seniori, nu aş putea spune că i-am descoperit, dar este o teorie a atribuirii meritului, toţi am contribuit la formarea lor.
S.R.: Cum vedeţi situaţia luptelor din România?
C.T.: Situaţia luptelor din România o văd ca şi situaţia sportului în general, nu e prea bună. Părerea mea e că sportivii sunt aceiaşi, eu aş spune că e vorba de calitatea actului pedagogic, nu mai sunt antrenorii care erau odată…
Aici contribuie şi satisfacţia materială: un antrenor putea înainte întreţine o familie, avea un statut, acum sunt recompense din astea care se dau ulterior… Nu mai există calitate, nu mai sunt antrenorii dinainte. Asta e realitatea, antrenorii refuză să facă, de exemplu, cursuri de perfecţionare care se fac de două ori pe an, deşi federaţia se chinuie să-i cheme. Cât despre antrenori, este un complex al maestrului Corneanu care a fost cel mai bun, un model şi toţi îl imită, însă uită că metodica diferă foarte mult de atunci, regulamentul s-a schimbat şi metodele sale nu mai sunt valabile acum.
Antrenorii nu mai intră în amănunt să vadă tactica sau stilul pedagogic. El (n.r.: Ion Corneanu) urmărea un scop, pe când acum..nu mai merge. Regulamentul de acum te împiedică să mai faci lupte de calitate. Înainte dacă împingeai erai considerat pasiv şi erai sancţionat, iar acum sportivii se rezumă la a împinge şi nu mai fac procedee. Regulamentul nostru nu e normal, un sportiv face şase puncte într-o repriză şi câştigă meciul, nu e corect. Nu se mai fac procedee şi antrenorul educă în aşa fel sportivul. E un complex de factori care concură la degradarea sportului.
Am observat scăderea nivelului, dar şansa noastră e că avem un preşedinte care se zbate pentru federaţie (n.r.: Cristian Poteraş), care ajută prin toate mijloacele, altfel nu ştiu..
S.R.: Consideraţi că luptelor le lipseşte doza de spectacol?
C.T.: Tentativa de a face luptele spectaculoase le-a adus în cealaltă extremă, nu avem infrastructura şi managementul necesare de a le face atractive. La galele de K1 toţi sportivii provin efectiv din lupte, dar acolo s-a găsit calea de a le promova, de a le face atractive. Să nu uităm însă că e un sport olimpic cu reguli stricte.
O altă problemă este că nu avem baze, sunt câteva săli de lupte: are Steaua, mai e la Reşiţa, are Dinamo…
E un sport foarte greu, necesită un efort urias, este un sport complex, iar tinerii din ziua de azi se îndreaptă spre ceva mai simplu, preferă să platească .
S.R.: Cum apreciaţi viitorul luptelor în ţara noastră?
C.T.: Părerea mea e că luptele nu au cum să dispară, sunt un sport natural, ca şi atletismul. E în firea omului să se lupte, nu au cum să dispară.. E un sport care merge, românii se luptă… cu viaţa, cu soarta, dar se luptă. Să sperăm că va veni o generaţie mai talentată, că antrenorii se vor documenta, vor fi mai aproape de realitate.
Anul 2011 va fi un de an foc, foarte greu, avem un Campionat Mondial, calificările la Jocurile Olimpice. Avem tineri talentaţi, tineri care îşi asumă sportul, chiar la fete merge foarte bine, avem talente ca Estera Dobre, Ana Maria Pavăl şi mai vin mulţi din urmă.
S.R.: Ce părere aveţi depre iniţiativa Sport Revolution de a promova sporturile mai puţin cunoscute sau mediatizate în România?
C.T.: Este o iniţiativă care face bine luptelor… E altceva, e o revoluţie în sport cu adevărat, popularizează acolo unde trebuie!
Leave a Reply