Unde sunt salile de handbal?

Recent a văzut lumina tiparului o carte de excepţie – „Istoria handbalului românesc“, două volume, scrisă de antrenorul emerit Constantin Popes cu Pilica, artizanul primelor succese ale naţionalei feminine, dublă campioană mondială în anii 1960. Lucrare cu atât mai remarcabilă, cu cât prezintă tot ce s-a întâmplat în sportul cu mingea mică din ţara noastră şi nu numai, din 1936 până în decembrie 2009. La loc de cinste figurează cele 43 de medalii (19 de aur, 10 de argint, 14 de bronz), câştigate de re prezentativele de seniori, juniori şi tineret şi alte 20 cucerite de echipele de club în Liga Campionilor (patru trofee obţinute de formaţiile feminine Ştiinţa şi Rapid Bucureşti şi de cele masculine Steaua 2 şi Dinamo 1), Cupa IHF, EHF (Minaur Baia Mare 2, Chimistul Rm. Vâlcea, Rapid), Cupa Cupelor (Oltchim), City Cup (Rapid, Silcotub Zalău) şi Challenge Cup (UCM Reşiţa 3, Steaua MFA 1, Remin Deva şi Rulmentul Braşov). La competiţiile care au debutat toamna aceasta avem două echipe calificate în grupele Ligii Campionilor (Oltchim Rm. Vâlcea, care este lidera grupei, cu şanse mari de calificare în faza următoare şi HCM Constanţa, cu o comportare meritorie până acum – prestigioase victorii împotriva formaţiilor Montpellier, 37-33, Pick Szeged, 32-30, POK Salonic, 30-26). Vor continua în optimile de finală Steaua MFA şi Dunărea Brăila, HCM Ştiinţa Minaur Baia Mare, în Cupa EHF, HC Odorhei, în Challenge Cup. La începutul anului, în luna ianuarie, naţionala masculină, antrenată de Aihan Omer şi Petru Ghervan, a reuşit, după 14 ani, să revină la un turneu final al campionatelor lumii, de data asta în Croaţia, ţara care ne-a suflat organizarea, având mai multe săli competitive în patru oraşe. Românii au trecut de faza grupelor, intrând în primii 12, după care au pierdut toate cele trei meciuri, clasându-se în final pe poziţia 12. Zilele acestea se desfăşoară în China a 19-a ediţie a Campionatelor Mondiale feminine, România fiind singura ţară care a avut echipă calificată la toate întrecerile de până acum. Ultima performanţă a fost locul secund în 2005 la Sankt Petersburg, fiind învinsă în finală de formaţia ţării gazdă, Rusia. Fetele antrenate de Radu Voina şi Vlad Caba au încheiat faza eliminatorie a actualei ediţii pe locul secund în grupa C, de la Suzhou, cu patru victorii şi o singură înfrângere, la un gol, 23-24, la campioana olimpică şi vicecampioana europeană Norvegia. După care au evoluat în grupa principală II, împotriva Chinei, 40-19, Spaniei, 25-26 şi Coreei de Sud, 34-34. Ele aveau ca obiectiv clasarea pe una din poziţiile 1-5, deşi, înaintea plecării, au declarat la unison că vor să joace marea finală. După cum se vede, a fost un an destul de bun pentru handbalul românesc, la nivelul echipelor naţionale şi al celor de club. Din păcate, numărul celor care practică acest sport şi al sălilor unde-şi pot desfăşura activitatea, este în continuare destul de mic. Bucureştiul dispune de numai două săli, unde s-ar putea organiza meciuri internaţionale – Polivalenta şi complexul de la Rapid. Cluburile Steaua şi Dinamo nu au săli, iar sala „Lucian Grigorescu“, care aparţine federaţiei de specialitate, nu poate găzdui decât partide din competiţiile interne, neîndeplinind condiţiile cerute de federaţia europeană şi de cea internaţională. Preşedintele Cristian Gaţu şi-a propus de ani buni să extindă sala, dar susţine că nu a găsit sponsori pentru realizarea proiectului. E o situaţie paradoxală, să spui în anul 2009 că e greu să obţii susţinerea sponsorilor! Chiar dacă e un an de criză, înclinăm să credem că există oameni dispuşi să investească în sport şi mai ales, în handbal, care a adus şi va mai adduce satisfacţii românilor. De altfel, în luna iunie a acestui an, Gaţu a organizat o superbă acţiune, care a durat câteva zile, la care a invitat 60 de foşti campioni şi foste campioane mondiale, împreună cu o parte dintre antrenorii lor. Mulţi au venit din străinătate, fiind cazaţi la un hotel bucureştean. S-au acordat premii, au vizionat un meci al naţionalei feminine, iar la final s-au revăzut la „Paradisul verde“ de la Corbeanca al omului de afaceri Cristian Ţânţăreanu, unul dintre cei care iubeşte de ani buni sportul. Şi ca el sunt, cu siguranţă, alţii care pot fi atraşi spre handbal. O dovadă că se poate când eşti un bun gospodar, reprezintă şi noua sală de la Complexul Sportiv Naţional, preluată şi amenajată pentru competiţiile internaţionale de conducerea Federaţiei Române de Baschet. Îndrăznim să spunem că şi în provincie se poate face mai mult pentru sport. Un exemplu elocvent îl constituie Oradea, unde organele locale s-au implicat în construirea unui superb bazin olimpic de polo, unde joacă echipa reprezentativă, dar şi tripla campioană CSM din oraşul de lângă Criş. Acolo s-a desfăşurat în martie anul trecut turneul preolimpic, ratat, din nefericire, de elevii lui Vlad Hagiu şi Ionuţ Angelescu. În timp ce în Capitală nu funcţionează nici un bazin descoperit competitiv, la Dinamo disputându-se numai meciurile din Superligă în trei din cele patru anotimpuri. Bazinul Floreasca nu poate găzdui competiţii internaţionale, aflându-se în aceeaşi situaţie cu sala alăturată, dar la bazinul de polo, „cu puţină bunăvoinţă“ s-au găsit fonduri pentru reamenajare. Credem că a sosit momentul să trecem la fapte!!