Finalul lui 2011 a adus sportului românesc prima medalie de aur într-o probă olimpică. Cu mai puţin de un an până la Londra, echipa feminină de spadă a României şi-a păstrat titlul mondial din 2010, obţinând primul loc şi la ediţia găzduită de Catania. Trei dintre performerele României, Ana Maria Brânză, Simona Alexandru şi Anca Măroiu, sunt colege şi la echipa de club, activând pentru CSA Steaua.
Cel care le antrenează la gruparea bucureşteană este Cornel Milan. Fost sportiv, el s-a retras din activitate la vârsta de 25 de ani, optând pentru un post de tehnician la clubul din Ghencea. Dacă pe Simona Alexandru o pregăteşte de aproximativ 14 ani, Ana Maria Brânză şi Anca Măroiu s-au alăturat grupării roş-albastre în 2001. Astfel, în ultimii ani, echipa feminină de spadă a Stelei a dominat competiţiile în care a fost angrenată.
“La nivel de club, de când sunt în formula aceasta de echipă, nu poate să ne bată nimeni. Ele se confundă cu lotul naţional. Nu e nici bine, nici rău. Ar trebui să fie mai multe cluburi, să se investească mai mult pentru a fi concurenţă. În afară de Steaua, mai e un singur club care susţine performanţa”, a spus Cornel Milan pentru “Sport Revolution”.
În acest an, spadasinele de la Steaua au reuşit să câştige Cupa Campionilor Europeni, învingând în finală ŢSKA Moscova, cu 45-35. Printre echipele participante la competiţia de la Napoli s-au numărat campioanele naţionale din ţări cu tradiţie în scrimă precum Franţa, Italia sau Rusia. Pe lângă acest succes, sportivele clubului din Ghencea au reuşit să obţină medalii europene, mondiale şi olimpice pentru România în decursul timpului.
Iar în spatele victoriilor se află, mai presus de toate, munca, aşa cum ne-a confirmat Cornel Milan: “Nu numai în acest sport, cel mai mult contează munca. Pe planul doi este talentul. Uitaţi exemplul lor. Sunt foarte conştiente de ceea ce vor să facă. Acesta e un ajutor şi pentru antrenor. Dacă le dau o hârtie şi lipsesc o săptămână, eu sunt convins că ele o să facă ce le-am cerut”.
La unul dintre antrenamentele spadasinelor de la Steaua a fost prezentă şi revista noastră, prilej cu care am realizat un scurt interviu cu Ana Maria Brânză, vicecampioană olimpică şi multiplă medaliată europeană şi mondială.
S.R.: Cum ai început scrima?
A.M.B.: Iniţial am început să practic tenisul de câmp la vârsta de 10 ani, dar, neavând niciun concurs şi fiind o fire competitivă, nu mi s-a părut tentant. Apoi, fratele meu, care era junior la echipa de fotbal a Stelei, a venit cu ideea să mă duc la scrimă. Nu ştiam nimic despre acest sport, doar că sunt unii care se bat cu săbii. Am ajuns acolo şi am rămas la antrenament chiar din ziua aceea. Neavând o grupă de vârsta mea, a trebuit tot timpul să mă antrenez cu colegii mai mari, dar cred că a fost un avantaj pentru mine.
S.R.: Când ţi-ai dat seama că poţi să practici scrima pentru performanţă?
A.M.B.: Nu cred că mi-am dat eu seama, pentru că la vârsta aceea era doar dorinţa de luptă. Cel care a văzut în mine o viitoare campioană este Dan Podeanu, antrenorul de la lot, care mă antrenează şi în prezent.
“Foamea de medalii este mare”
S.R.: Ce se ascunde în spatele rezultatelor obţinute?
A.M.B.: Toată lumea ne vede la final, când venim cu medaliile acasă. Dar nimeni nu ştie câte ore de muncă sunt şi în ce stres trăim. E o viaţă obositoare. Lumea ne invidiază că ne plimbăm şi vedem toate ţările, dar asta e partea bună. Ni se întâmplă rareori să vizităm locurile în care mergem.
S.R.: Ce te motivează să practici scrima în continuare?
A.M.B.: Nu mi-am împlinit încă visul: medalia de aur la Jocurile Olimpice. Sper să vină cât mai curând, dar şi dacă ar veni la Londra, asta nu m-ar face să mă opresc. Foamea de medalii este mare. Indiferent câte medalii cucereşte un sportiv, tot timpul mai sunt altele de câştigat.
S.R.: Cum te vezi peste 10 ani?
A.M.B.: Eu m-aş vedea tot în sala de scrimă şi tot în postura de sportivă. Atâta timp cât sănătatea îmi va permite, vreau să trec de Rio (n.r. – J.O. din 2016) şi să merg mai departe. Mai ales că am exemple: la concursuri sunt femei în toată firea, la 38-39 de ani, care încă trag la un nivel înalt. Scrima este un sport destul de longeviv.
Leave a Reply