O echipă a revistei noastre s-a deplasat la Primăria sectorului 6, invitându-l pe edil la o discuţie despre sportul românesc în general şi luptele, în special. Cristian Poteraş, aflat la al doilea mandat de preşedinte al Federaţiei Române de Lupte, ne-a dezvăluit câteva dintre problemele care-l frământă în această perioadă, nu înainte de a oferi o serie de detalii legate de activitatea sportului preferat.
C.P.: Am început ca majoritatea celor de vârsta mea, cu fotbalul, la copiii Rapidului, antrenaţi de fostul fundaş de legendă Ilie Greavu, trecut de câţiva ani în lumea drepţilor. Ulterior, aveam să ajung la lupte, convins de profesorul Stelian Popescu de la Liceul „Griviţa Roşie“, care m-a păcălit în sensul bun al cuvântului. Am trecut apoi la juniori, tineret şi seniori, desfăşurându-mi activitatea la clubul Steaua, fiind promovat la lotul naţional cu care am mers la Europenele din 1991 de la Budapesta, unde am pierdut la rusul Megamedov în cadrul categoriei 100 kilograme.
S.R.: Aţi devenit ulterior arbitru internaţional. Ce v-a determinat să renunţaţi?
C.P.: Din 1996 am activat ca arbitru internaţional, primind după trei ani categoria ex cepţional. În ţară, am fost desemnat preşedintele Comisiei Centrale de Arbitri. M-am decis în anul 2000 să mă apuc de politică, înscriindu-mă în PNL, iar doi ani mai târziu am candidat pentru funcţia de primar al sectorului 6, fiind ales, moment în care timpul nu-mi mai permitea să arbitrez. În 2004, am hotărât să revin la sportul care mi-a adus atâtea satisfacţii, candidând la preşedinţia federaţiei. Structurile sportive din ţară mi-au dat girul, lucru care s-a repetat şi la următoarele alegeri ca şi la Primăria sectorului 6, de data asta din postura de candidat PDL.
S.R.: Vă mulţumesc rezultatele obţinute până acum la federaţie?
C.P.: În bună măsură da, am preluat federaţia pe o infrastructură foarte slabă în teritoriu, străduindu-mă împreună cu colaboratorii mei, să reînviem unele centre care au dat de-a lungul vremii luptători de marcă. La Piatra Neamţ a luat fiinţă un centru olimpic de cadeţi şi juniori, iar la Sfântu Gheorghe şi Reşiţa, două centre pentru practicarea luptelor libere, unul pentru fete şi unul pentru băieţi. A mai fost o perioadă cel de greco-romane de la Slatina, care e pe ducă acum, în bună măsură din cauza sponsorului ALRO. În luna decembrie 2009, cu sprijinul profesorului antrenor Spiridon Stanciu din Arad, al primarului Gheorghe Falcă şi apoi al sponsorului Valer Blidar de la Societatea Comercială Vagonul, am organizat un concurs din cadrul Cupei României, care a fost o reuşită. O dovadă că poate exista o bună colaborare între autorităţile locale, sponsori şi persoanele implicate în sport, pe care intenţionăm s-o continuăm în alte zone din ţară, cu sprijinul noilor vicepreşedinţi ai federaţiei, Mihai Boţilă şi Răzvan Pârcălabu.
S.R.: Ce alte proiecte ale dv. din domeniul sportului s-au materializat?
C.P.: Nu mă pot lăuda decât cu încheierea lucrărilor la căminul Liceului „Mircea Eliade“, sala de sport şi cantina urmând să fie gata anul acesta. Nu demult, am avut o discuţie cu preşedinţii federaţiilor de box, haltere şi arte marţiale pentru construirea unei săli multifuncţionale de sport, de care are nevoie urgentă Bucureştiul. Am propus un model văzut în Italia, folosit de sporturile care au nevoie de podium, cu minimum 80 de vestiare, duşuri, saune etc., sală care ar putea fi construită în apropierea celei reamenajate recent de Federaţia de Baschet, pe un teren din Complexul Sportiv Naţional „Lia Manoliu“.
S.R.: Ar putea avea loc aici şi competiţii internaţionale?
C.P.: De ce nu? În caz că nu se va materializa curând demersul nostru, ne gândim să propunem forului continental de lupte, organizarea unei competiţii rezervate juniorilor la Polivalenta bucu reşteană, la care am putea invita tinerii care îndrăgesc acest sport.
S.R.: Întrevedeţi un viitor bun pentru luptele din ţara noastră?
C.P.: Sunt mai multe condiţii pentru realizarea acestui deziderat. În primul rând, sportul trebuie privit altfel de guvernanţi, să devină politică de stat, după care vin celelalte: antrenorii să fie plătiţi mult mai bine, îndeosebi cei care scot campioni la juniori şi dau luptători la loturile naţionale, sportivii să aibă la dispoziţie săli, saltele şi tot echipamentul necesar, federaţia să fie cu adevărat auto nomă şi să-şi cheltuiască banii cum vrea, iar competiţiile să se desfăşoare numai pe teren. Ne bucură că lotul naţional de greco-romane, condus de Petrică Cărare, poate încropi o echipă completă, cu Virgil Munteanu, Ion Panait, Sebastian Diaconu (care a fost profund afectat de ratarea medaliei olimpice la Beijing, dorind să se revanşeze la Londra), alături de doi tineri la categoriile 96 şi 120, că Daniel Ioniţă pregăteşte un lot feminin competitiv, aşteptând acelaşi lucru şi de la colectivul de la libere masculin. În privinţa celui de-al doilea mandat la federaţie, sper să realizăm ce ne-am propus până în 2012.
Leave a Reply