Într-o Românie din ce în ce mai invadată de mode şi modele americane, am fost plăcut surprins să văd că am preluat şi un lucru pozitiv : fotbalul american, un sport dur şi dificil, antrenant, un adevărat mix de spectacol, emoţie şi suspans. Astfel, pe 21 noiembrie, m-am prezentat prompt pe terenul 2 de rugby din Ghencea pentru a urmări finala primului campionat de fotbal american din România. În The Romanian Bowl, aşa cum a fost numit de organizatori, s-au înfruntat Bucharest Warriors, cea mai veche echipă de fotbal american de pe plaiurile mioritice şi Cluj Crusaders, o echipă tânără, dar ambiţioasă.
Cu adevărat remarcabilă este însă pasiunea sportivilor pentru acest joc. Deşi nu are o federaţie, fotbalul american din România a prins destul de repede, s-au format echipe, iar jucătorii au făcut tot ce le-a stat în putere pentru a fi cât mai aproape de modelul original. Şi nu costumele specifice au fost cele care au contribuit la senzaţia de autentic a meciului, ci pasiunea şi înflăcărarea jucătorilor care aminteau oarecum de competiţiile dintre liceele americane pe care cu toţii le-am văzut prin filme.
Aşadar, ajuns cam cu un sfert de oră înaintea desfăşurării acţiunii, am urmărit încălzirea jucătorilor şi ultimele pregătiri pentru marea finală. Şi dacă jocul românilor nu a fost cu nimic mai prejos de ceea ce aţi văzut prin filme, terenul şi peisajul dezolant au făcut ca-pentru un moment- înfruntarea dintre bucureşteni şi clujeni să pară un adevărat act de curaj. Şi, într-adevăr, se pare că lipsa de condiţii şi de cunoaştere în lumea sportului autohton nu a diminuat cu nimic pasiunea unor oameni îndrăgostiţi de un sport atât de puţin cunoscut la noi şi atât de solicitant.
Încrâncenarea fotbaliştilor, urletele de încurajare şi de intimidare a adversarului, fanii puţini, dar gălăgioşi au făcut din Bowlul românesc un eveniment sportiv la care ţi-era mai mare dragul să iei parte. Nici spectacolul sportiv nu s-a lăsat mult aşteptat, partida având încă de la început placaje de senzaţie, pase interceptate şi runuri finalizate în touchdownuri. Partida a urmat reţeta oricărui meci reuşit, indiferent despre ce sport ar fi vorba: dăruire, fair-play, un joc de echipă surprinzător de sudat pentru nişte jucători atât de tineri, adrenalină, nervi încordaţi, bucuria triumfului. În cele din urmă, bucureştenii s-au impus cu un categoric 56-12 păstrându-şi invincibilitatea internă şi devenind prima campioană a României la fotbal american.
La finalul acestei confruntări am rămas cu o senzaţie de bine, senzaţie generată atât de atmosfera în care s-a desfăşurat întâlnirea dintre bucureşteni şi clujeni, cât şi de faptul că nişte oameni mişcă. Nişte oameni pasionaţi de un sport nu s-au limitat la a-l privi la televizor şi au făcut primii paşi spre a implementa fotbalul american în România. Şi chiar dacă este mult de muncă, chiar dacă la Romanian Bowl au fost sub 200 de spectatori (majoritatea fiind formată din rude şi cunoscuţi ai jucătorilor), chiar dacă finala campionatului s-a jucat pe terenul 2 de rugby al complexului sportiv Ghencea, cei care au pus suflet în dezvoltarea acestui proiect sunt optimişti şi speră ca fotbalul american să prindă şi în ţara noastră, aşa cum a prins şi în ţările vecine: Serbia, Turcia ş.a.m.d.
În final, cred că vorbesc în numele întregii redacţii când spun că admir zelul celor implicaţi în fenomenul fotbalului american din România şi pasiunea pe care o pun în încercarea lor de a forma o federaţie pentru acest sport şi de a atrage cât mai multă lume către el, un sport care poate fi oricând o alternativă pentru fotbalul european.
Leave a Reply