Duelurile de foc din Cupa României

Viteză, agilitate şi gândire strategică. Trei elemente primordiale pentru unul dintre cele mai frumoase sporturi din lume şi, din fericire, una dintre cele mai performante federaţii sportive din România,
FR Scrimă.
Nu o spunem numai noi, ci medaliile, cupele mondiale, cam­pionatele, olimpiadele, toate acestea adunate una pes­te alta. Bugetul acestei fe­deraţii din România este de 300.000 de euro anual. Buge­tul federaţiei italiene de profil este de 50 de milioane de eu­ro. Chiar şi cu un asemenea buget, iată că urmaşii lui D’Artagnan au fost timp de o lună în focurile Cupei Româ­niei la Scrimă. Cei mai buni 191 de floretişti, spadasini şi sabieri ai ţării s-au duelat în Constanţa, Timişoara, Satu Mare şi Slobozia.
Scrimă, scrimă,
vrem ostaşi…
Un aspect îngrijorător pentru scrima românească este nu­mărul din ce în ce mai mic de echipe care aleg să partici­pe la Cupa României. La ­cinci dintre cele şase probe, numărul de cluburi partici­pan­te a scăzut faţă de anul tre­­cut, excepţie făcând doar spada masculină. Cel mai prost reprezentată a fost floreta băieţilor, unde numai două cluburi au făcut deplasa­rea la Timişoara pentru a se ală­tura clubului gazdă în com­petiţie. Nici floreta fe­mi­nină nu stă mai bine, unde nu­­mărul cluburilor prezente a fost de patru, la fel ca în cazurile probelor de sabie fete şi băieţi. Pentru că am vrut să aflăm şi părerea unui înalt ofi­­cial al Federaţiei Române de Scrimă, iată ce ne-a decla­rat despre Cupa României: „În Cupa României care s-a desfăşurat la Slobozia consi­der că a câştigat cine trebuia să câştige. Totul a decurs normal“, este de părere Ana Pascu, preşedintele FR Scrimă. Cât despre bugetul alocat aces­­tei competiţii, răspunsul este o nebuloasă, bazat pe instinct. „Nu cunosc bugetul care a fost alocat acestei com­petiţii, dar bănuiesc că a fost unul minim“, declară Pascu.
În mod normal, o federaţie, fie ea de fotbal sau de scrimă, trebuie să aibă ca ţel perfor­manţă, medalii, premii, să fie principalul competitor al ma­ri­lor puteri din domeniu. To­tuşi, la FR Scrimă lucrurile stau puţin diferit. Ana Pascu este de părere că la Cupa Mon­dială nu este nevoie de per­formanţă, ci doar o simplă verificare a scrimerilor: „În ceea ce priveşte şansele spor­tivilor români în Cupa Mon­dială, noi nu punem obiective de performanţă, fiind nişte cupe mondiale de verificare a sportivilor“.
Spada, descendenta
armei de duel
Cea mai mare surpriză a acestei ediţii a fost locul I ob­ţinut în proba de spadă de Amalia Tătăran. La numai 18 ani, sătmăreanca a învins-o în finală pe vicecampioana olim­­pică de la Beijing, Ana-Maria Brânză. „În semifinală, în meciul împotriva Loredanei Dinu m-am împiedicat la o acţiune şi m-am lovit cu ca­pul de planşa metalică. Şocul a fost destul de mare, am avut nevoie de câteva momente să-mi recapăt luciditatea, dar nu a fost nimic mai mult. Iar faptul că am pierdut finala nu se datorează acestui incident. Amalia este o trăgătoare de perspectivă, dar, din păcate pentru spada feminină, este doar una. Are calităţi foarte bune, a confirmat deja la juniori faptul că are potenţial şi singurul lucru pe care îl mai are de făcut este să nu se mul­ţu­­mească cu puţin“, a spus Ana Brânză. Locul trei a fost ocupat de Loredana Dinu, iar Anca Măroiu şi Simona Gher­­man au rămas în mod sur­prinzător în afara podiumului. „Fetele PowerPraf“, ca­re au reprezentat clubul CSA Steaua, nu au reuşit să obţină locul I nici pe echipe, pierzând finala în faţa celor de la Universitatea Craiova.
În cele din urmă, Amalia a de­clarat cu entuziasm că a fost o victorie foarte important pentru încrederea în si­ne: „Având în vedere valoa­rea fetelor noastre, care sunt de calibru mondial şi care sunt în posesia unui palmares fa­bulos, nu pot să spun că a fost uşor, ci doar că am avut în­credere în şansa mea până în ultima clipă. Momentul în care am câştigat a fost unul pe care nu îl pot descrie în cu­vinte. În acel moment nu au mai contat durerile, antrenamentele epuizante şi toate sa­cri­ficiile făcute. Este un sen­ti­ment unic. Cel mai mult îmi doresc să ajung la Rio de Janeiro, să devin o sportivă de talie mondială la seniori şi să nu dezamăgesc lumea care şi-a pus speranţe în mine“.
Ana-Maria Brânză s-a ară­tat nemulţumită de nivelul com­­petiţiei. „Atât din punct de vedere valoric, cât şi numeric, pot clasifica această com­petiţie ca fiind una slabă. Având în vedere că din cele 40 de concurente, doar jumă­tate aveau vârsta senioratului, valoric nu se putea ridica la nivelul unei competiţii de Cupă Mondială, să spunem. Pe de altă parte, cele patru trăgătoare ale echipei naţio­na­le veneau după o lungă va­canţă (am început pregătirea cu doar două săptămâni îna­in­tea competiţiei) şi două din­tre ele au intrat în semifinale. Asta îmi dă de înţeles că este o diferenţă destul de ma­re între componentele lo­tu­lui naţional şi celelalte trăgă­toa­re. Acest lucru ar trebui să ne dea de gândit dacă mai vrem rezultate măreţe pe viitor!“
La masculin, Adrian Pop şi-a apărat titlul câştigat în 2011, învingându-l în finală pe colegul său de la CS Satu Mare, Bertalan Arkosi. Cei doi au evoluat bine şi în concursul pe echipe, unde au ocupat prima treaptă a podiumului alături de colegii lor de club.

O sabie se coboară mult mai greu decât se ridică

La sabie feminin, compe­ti­ţia a fost dominată de CS Di­namo, care a obţinut locul I atât pe echipe, cât şi la individual prin Bianca Pascu. Locurile doi şi trei pe echipe le‑au revenit celor de la CSA Steaua şi CSM Iaşi, în timp ce la individual au completat podiumul Elena Munteanu şi Pelei Andreea.
Finala probei masculine s-a disputat între doi vicecam­pioni olimpici cu echipa Ro­mâ­­niei la sabie, Alexandru Si­ri­­ţea­nu şi Rareş Dumitrescu. Dumi a învins cu 15-8, Si­ri­­ţeanu fiind nevoit să se mul­ţumească, la fel ca şi anul trecut, cu locul secund. Câştigă­torul de anul trecut, Cosmin Hancianu, a rămas în afara podiumului după ce a abandonat în finala mică în faţa lui Iulian Teodosiu. CS Dinamo şi-a asigurat locul I pe echipe prin acelaşi trio care a adus bronzul olimpic României, Du­mitrescu-Zalomir-Dolni­ceanu.

Floreta, şah jucat cu 100 km/h

Cristina Ghiţă şi-a păstrat titlul obţinut în 2011 la floretă învingând-o în ultimul act pe mult mai tânăra sa colegă de la CSA Steaua, Maria Boldor, în vârstă de 16 ani. Finala mi­că s-a disputat între alte do­uă speranţe ale floretei, Alina Constantin (născută în 1996) şi Isabelle Stan (1994). „Ex­pe­rienţa“ şi-a spus cuvântul, astfel că ultima a urcat pe cea de-a treia treaptă a podiumului. După cum era de aşteptat după desfăşurarea concursului individual, titlul pe echipe a revenit fetelor de la CSA Steaua.
La băieţi, Virgil Sălişcan şi-a luat revanşa în faţa lui Ra­du Dărăban. După ce anul trecut acesta l-a învins în fi­na­lă, cei doi s-au reîntâlnit în ul­ti­mul act al Cupei Ro­mâ­niei. De data aceasta, învin­gătorul a fost Sălişcan, cu scorul de 15-12. Primele două locuri în clasamentul pe echi­pe au fost ocupate, la fel ca în cazul fetelor, de CSA Steaua şi CSU Poli Timişoara.
Pentru a spori competitivitatea şi numărul de echipe, une­le cluburi au înscris în con­curs şi o echipă secundă. „În România există puţine clu­buri. Pentru a se putea în­tre­ţine după ce îşi încheie studiile, sportivii care nu sunt se­lecţionaţi sunt nevoiţi să re­nun­ţe la sportul de perfor­man­ţă“, a spus ofiţerul de pre­­să al Federaţiei Române de Scrimă, Roxana Scarlat.