În această seară am văzut filmul “Lecţii de fotbal”. Nimic deosebit până aici. numai că această peliculă chiar merită să fie văzută de toţi iubitorii de sport, deoarece este un omagiu la sacrificiile pionierilor fotbalului. Iar dacă ei nu ar fi fost, atunci nici noi nu aveam acum cu ce ne “juca”.
Filmul îl are în centrul atenţiei pe Konrad Koch, un tânăr profesor german care făcuse studii de limba engleză la Universitatea din Oxford. Întors acasă, primeşte un post provizoriu la o şcoală renumită din Braunschweig. Lecţiile de engleză merg greu, lovindu-se de prejudecăţile familiilor germane faţă de britanici. Ostilitatea copiilor este indusă din familiile burgheze, iar părinţii se revoltă împotriva faptului că un copil proletar primise dreptul de a studia alături de cei din clasa superioară.
Micuţul orfan este tolerat cu greu, iar mama sa face eforturi disperate muncind într-o fabrică, pentru a-i plăti taxa de studii. La un moment dat, Max Hartung, comandantul clasei, îl înfruntă pe profesor spunând că limba engleză nu le este folositoare. Atunci, Konrad Koch alege o metodă nepedagogică. Uzează de mirajul balonului rotund, pe care îl adusese cu el din Insulă. Mingea îi fusese oferită cadou de colegii săi de studenţie şi simboliza camaraderia şi fair-play-ul.
Koch duce elevii în sala de gimnastică şi le explică practic termenii englezeşti din fotbal. Jocul prinde, iar acum toate orele de engleză se desfăşoară cu mingea şi cu poarta de fotbal. Până şi copilul mai gras al unui producător de echipamente sportive îşi găseşte locul între buturi.
Fotbalul ia amploare şi adânceşte divergenţele de opinie socială în societatea germană guvernată de regulile atât de stricte ale anului 1874. Secretul orelor de engleză este până la urmă deconspirat, iar urmările sunt drastice. Orele se întorc în clasă, iar fotbalul este interzis cu desăvârşire.
Copiii şi profesorul aleg însă să se întâlnească pe o pajişte pentru practicarea jocului, în afara ariei şcolare. Până şi mândrul Max Hartung se alătură colegilor, participând fără învoirea severului său tată la meciuri. Koch le scrie vechilor săi camarazi de la Oxford pentru o partidă amicală, însă secretul este aflat, iar Koch este forţat să plece din şcoală.
Copiii ajung la carceră după intervenţia lui Haruntg senior. Max Hartung îşi ajută însă colegii, indicându-le un paragraf din Decretul Imperial. Aceştia, cu ajutorul secretarei, scriu o telegramă către cancelaria din capitala Imperiului, solicitând introducerea fotbalului ca materie de studiu. În aşteptarea răspunsului şi a vizitei delegaţiei împărăteşti, fotbalul poate fi practicat, iar Koch primeşte un termen de graţie. Presa, manipulată de Hartung senior, face anticampanie fotbalului, considerându-l un produs de import, retrograd al băutorilor de ceai.
Scenariul este uşor ireal. Profesorul iese din campus exact când îşi fac apariţia vechii colegi de la Oxford, pentru meciul plănuit. Tot atunci apare şi caleaşca imperială, iar tot oraşul se transformă în mantinelă vie, împins de curiozitatea de a vedea un meci. Băieţii, atraşi de hărmălaie, evadează din clasă de la ora unui profesor aservit claselor superioare şi sunt gata de meci.
Manufacturierul, tatăl băiatului cel gras, face o adevărată afacere din vânzarea mingilor de fotbal, a căror fabricare nu o aprobase defel. Englezii deschid scorul, iar trimişii Împăratrului sunt gata să semneze sentinţa fotbalului. Soarta jocului se întoarce, băieţii lui Koch se impun cu 2-1, iar povestea are happy-end. Planul se întretaie cu o frumoasă idilă între Max Hartung, şi fosta sa cameristă, alungată din casă de tatăl său.
Pelicula este bogată în scene savuroase care nu au putut fi surprinse în această minicronică realizată de un novice în materie. Invitaţia este însă de a urmări un film în care povestea fotbalului german începe.
Konrad Koch, alături de elevii săi din Braunschweig, a înfiinţat un an mai târziu, în 1875, primul club din Germania.
Vizionare plăcută!
Leave a Reply