Nici nu a început bine frumosul anotimp al primăverii că deja pe la sediile federaţiilor sportive naţionale s-a pornit urna să strângă voturi. Rezultate avem, nu avem, în schimb campanii electorale sunt mai abitir decât pentru primării sau cine ştie ce alte posturi.
Pe la unii a fost linişte şi pace, semn că lucrurile au mers dacă nu bine, măcar binişor pentru toată lumea. Au fost candidaţi care practic nici nu au avut cu cine lupta, astfel că doar o minune i-ar fi putut face să piardă fotoliul de preşedinte pentru încă un mandat. Este cazul rugby-ului, unde Alin Petrache promovează imaginea balonului oval românesc pe scena internaţională, sau al halterelor, unde Nicu Vlad are şi el o aură extraordinară, de fost campion olimpic şi bun manager, care însă la capitolul imagine şi deschidere spre presă stă mai prost. La canotaj a fost cam la fel, Elisabeta Lipă concurând de una singură, chit că mandatul ei precedent a mai scârţâit pe ici pe colo.
Întâmplător sau nu, cei trei preşedinţi reconfirmaţi în funcţie au fost aleşi şi ca vicepreşedinţi ai Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Şi acolo au fost alegeri, imediat după ce elita olimpică europeană plecase foarte încântată din România, după FOTE 2013. În atare circumstanţe, Octavian Morariu, “restauratorul” olimpismului de iarnă în România, nu avea cum să rateze cu poarta goală, deoarece a fost singurul candidat pentru postul de preşedinte.
Tenisul şi-a schimbat şefia, Ruxandra Dragomir fiind debarcată de electori, după un mandat în care sportul alb a devenit unul foarte prost mediatizat. A venit acum George Cosac (foto), un suflu proaspăt care sperăm să aducă şi beneficiul de imagine şi performanţă sportivă atât de necesar.
În aceeaşi categorie a preşedinţilor care continuă se află şi Anatolie Grinţescu la polo, care este veteranul breslei, apropiindu-se de 80 de ani. <<Nea Tolea>> e un personaj simpatic, dar cam depăşit de evenimentele în desfăşurare, semn că în bazin lucrurile nu se vor schimba prea curând, din nefericire.
La ciclism a fost tevatură mare, Ion Badea, vechiul preşedinte, ţinând cu ghearele şi cu dinţii de scaun. Aureolat de medaliile mondiale şi paralimpice obţinute, dar şi de imaginea excelent construită, fostul patinator viteză, actual ciclist Eduard Novak, l-a învins cu un vot pe fostul şef al ciclismului românesc. Curioasă întâmplare, după numărătoarea voturilor, site-ul oficial al Federaţiei Române de Ciclism, www.frciclism.ro, a dispărut din peisaj. Dacă vechea formulă federală este vinovată de acest lucru, atunci e foarte urât, deoarece gestul este echivalentul incendierii sediului online al instituţiei. Site-ul respectiv nu era al lui Badea sau al altcuiva, ci aparţinea instituţiei, care nu aparţinea cuiva, ci era una privată, ce-i drept, dar de utilitate publică.
Am adus discuţia aici tocmai ca pentru finalul acestui material să păstrăm, aşa cum se cuvine, concluzia. Federaţiile sportive naţionale, mari sau mici, nu sunt moşia-proprietate personală a lui X sau Y, ci sunt instituţii private, de utilitate publică. Mai mult, aceste instituţii sunt finanţate din bani publici, în conformitate cu contractele semnate de fiecare în parte cu ministerul de resort.
Cine are urechi de auzit, să audă!
Leave a Reply