Cel care spunea „avem echipă, avem valoare”, mare adevăr grăia! Oricât de bine ar activa unii oameni pe cont propriu, mai devreme sau mai târziu fac și ei parte dintr-o echipă. Fie că este vorba de familie, de locul de muncă sau de prieteni, în echipă tot timpul vei avea susţinerea pe care trebuie să o oferi la rândul tău. O echipă înseamnă unitate, sprijin reciproc, viziune comună și muncă pentru același ţel. În sporturile de echipă ne întâlnim cel mai des cu acest spirit. Victorii, înfrângeri, bucurii sau momente grele, tot timpul sportivii ar trebui să rămână optimiști, motivaţi și dornici să lupte până în pânzele albe.
Țara noastră are sportivi de valoare cu care ne mândrim, pe care îi urmărim în activitatea pe care o desfășoară și care ne bucură când ajung pe podiumuri. Însă, nimic nu compensează cu un meci al echipei naţionale, care te ţine cu sufletul la gură, îţi captează întreaga atenţie și te transpune pe teren, în sală sau în bazin, în funcţie de sportul practicat. Dacă echipa naţională de fotbal a avut dintotdeauna mii de suporteri, de câţiva ani încoace o altă naţională românească a început să stârnească interesul, cea de polo masculin. Prin rezulate bune, implicare, unitate, poloiștii români au reușit în nenumărate rânduri să ne impresioneze. Deși nu suntem încă la nivelul altor naţiuni ale lumii care se scaldă în bazine de milioane de euro, prin multă muncă românii noștri au avut evoluţii bune în faţa adversarilor și cea mai mare realizare este că în anul 2012, echipa de polo a fost singura care a reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Londra. Deși nu ne-am clasat pe un loc de podium, această participare la nivel de top ne-a demonstrat că putem face meciuri frumoase în faţa unor ţări precum Serbia, Statele Unite ale Americii sau Ungaria.
Dar vara lui 2012 a trecut, în toamnă mandatul antrenorului Istvan Kovacs s-a încheiat și la conducerea reprezentativei noastre a revenit Vlad Hagiu. Acesta a mai condus naţionala în perioada 2004-2008, reuşind să obțină un loc patru la Campionatul European de la Belgrad din 2006 şi un loc şase la Campionatul Mondial din 2005, însă în 2008 a ratat cu naționala calificarea la Jocurile Olimpice de la Beijing. Pentru anul 2013, cu toţii ne îndreptam privirea către Barcelona, care ne aștepta să participăm la Campionatele Mondiale. Ei bine, aici s-a produs ruptura echipei, aici cei implicaţi în poloul românesc au uitat că trebuie să meargă în aceeași direcţie și să își demonstreze capacităţile. Cu două luni înainte de începerea acestei competiţii, apele au început să se tulbure. De ce? Cum? Cine? Acest lucru încercăm să îl aflăm și noi, însă nu sunt mulţi doritori care să afișeze tranșant realitatea și să ne facă să înţelegem încotro merge poloul românesc.
Cel mai valoros poloist român din ultimii ani, Cosmin Radu, a anunţat în luna iunie că se retrage definitiv din echipa naţională de polo pe apă a României. În comunicatul remis Agerpres, sportivul a făcut câteva afirmaţii care au zguduit acest sport: „La finalul anului trecut, am considerat, în calitate de lider al unei formaţii de sportivi de înaltă performanţă, că singura echipă ce a reprezentat România la Olimpiadă în 2012 merită un loc fruntaş şi în priorităţile Federaţiei Române de Polo, pentru a continua performanţa şi a vă face mândri că sunteţi români, la competiţiile internaţionale. Am luat decizia de a mă retrage din poziţia de căpitan al Naţionalei până în momentul în care echipa va beneficia, la adevărata valoare, de condiţii de antrenament, joc şi performanţă demne de succesul nostru, dar şi de toate eforturile pe care fiecare dintre membrii echipei le depune”. Cosmin Radu a mai solicitat şi selecţionarea unui antrenor secund şi a unui director sportiv, de prim rang, dar şi un staff tehnic real şi complet. Solicitarile lui Cosmin au fost de bun simţ. Că din motive obiective sau poate subiective, aceste cerinţe neîndeplinite au condus la retragerea de la echipa naţională a celui mai bun atacant din lume, rămâne și pentru noi o necunoscută. Chiar nu se putea face nimic pentru a schimba și menţine un curs favorabil poloului nostru și în echipă să rămână în continuare Cosmin Radu, Andrei Iosep și Kadar Kalman?
Revenind la Barcelona, știm cu toţii care a fost evoluţia echipei noastre acolo! Băieţii s-au întors acasă fără nicio victorie, fiind învinși în meciurile disputate cu Italia, Kazakhstan și Germania și clasându-se pe locul 13. Dezamăgirea a fost cu atât mai mare cu cât înaintea meciurilor, deși știam că avem de înfruntat adversari puternici, se preconiza o evoluţie mai bună a poloiștilor. Să nu uităm, „victoria aparţine celui care crede cu adevărat în ea!” Băieţii nu au mai crezut de data aceasta, nu s-au luptat suficient și am obţinut rezultatele pe măsura psihicului. O ţară întreagă aștepta o clasare onorabilă în Grupa D a Mondialului, însă nu a fost deloc aşa.
Să fi fost oare poloiștii români influenţaţi de atitudinea fostului lor căpitan? Să aibă acesta dreptate? Oricum, federaţia trebuie să conștientizeze că este nevoie de o nouă strategie, că se pot implica mai mult și că sportivii au nevoie de sprijin moral și financiar. Sportivii, la rândul lor trebuie să fie dedicaţi, să muncească și să dea tot ce au mai bun în teren. În ultima vreme, din fericire pentru naţiunea noastră, s-au mai pus bazele câtorva bazine la standarde europene, dar care nu sunt suficiente pentru a face performanţa dorită. Totodată, o altă problemă este lipsa secţiilor la cluburile departamentale și private, cât și slaba organizare a ceea ce avem. O federaţie este puternică atunci când are cluburi puternice! Lipsa unui buget corespunzător obţinerii înaltei performanţe ne menţine doar pe linia de plutire în acest sport, dar nu ne propulsează și în rândul celor mai bune naţiuni. Federaţie avem, reprezentanţi avem, antrenori și sportivi avem, însă pierdem esenţa. Echipa naţională de polo are nevoie de un psiholog dedicat care să se ocupe de ea, să îi fie alături înainte de meciuri și după, să știe să le ridice moralul sportivilor și să îi facă să se concentreze pe mingea din bazin nu pe problemele de acasă sau din federaţie. Avem gena, dar nu are cine să ne-o pună în valoare!
Aceasta este naţională de polo văzută prin ochii unui ziarist. Mi-ar fi plăcut să o văd și să o analizez prin ochii omului care o are permanent în grijă, antrenorul principal al tricolorilor, Vlad Hagiu. Așa cum vă spuneam, domnule Hagiu, ne-am fi dorit să batem fierul cât este cald! Aveţi în spate ani de performanţă și succese, respect din partea noastră pentru realizări, însă în momente de restriște nu aţi transmis starea de fapt a echipei naţionale de polo. Noi nu vrem „Capul lui Moţoc”, dar vrem să vă vedem hotărât, indiferent de momentele grele, puternic și să puteţi ridica moralul jucătorilor. Responsabil și ferm atât la victorie cât și la eșec! Atâta timp cât sunteţi în fruntea naţionalei, dacă dumneavoastră veţi ceda, ei nu o să mai intre în bazin și nimeni nu și-ar dori acest lucru. Suntem în sport și aici este loc doar pentru oameni luptători și motivaţi, așa cum ne-aţi demonstrat că aţi putut fi în cariera de sportiv!
FOTO: Rpressport
* Articol preluat din numărul 41 (august) al revistei Sport Revolution
Leave a Reply