Viaţa… cât de mult ne-am dori să fie veșnică, să o avem până nu am mai ști ce să facem cu ea, să o trăim până am obosi, să o iubim la nesfârșit! Dar nu… ea nu este eternă, iar noi suntem muritori. Zilele trec, și odată cu ele, trece și viaţa, care se încheie fără să te întrebe, uneori fără să îţi dea răgaz să îţi iei rămas bun. Marin Preda spunea că „Moartea este un fenomen simplu în natură. Doar oamenii îl fac înspăimântător!” Lucrul cel mai dureros pe care ni l-a dat Dumnezeu este faptul că murim pe rând…
Nu îmi doresc să vă întristez, însă vreau să vă vorbesc despre ceva care a început în urmă cu 4 ani și jumătate, în dimineaţa zilei de 8 februarie 2009, când aveam să primim o veste tragică din Ungaria. Handbalistul Marian Cozma Fostul, alintat „Păsărilă” de către cei care l-au cunoscut, a fost înjunghiat mortal într-un local din Veszprem, în timp ce petrecea împreună cu colegii de echipă. Au urmat ani de anchetă, de lacrimi, de amintiri, de durere și de dor. Marian nu se mai întoarce, ce mai putem face pentru el este să îl omagiem an de an, să îi spunem că nu l-am uitat, nu îl vom uita niciodată și să fim alături de familia lui. “Eu nu o să pot să îmi mai îmbrăţisez fiul niciodată, doar să sărut o bucată de granit. Sunt mândru că fiul meu a jucat la Veszprem și sunt convins că și Ungaria a fost mândră de fiul meu. Viaţa noastră a fost distrusă complet de durerea pricinuită de această tragedie. Fiul meu a trăit cu o convingere: ai voie să te lupţi doar pe teren și cu mijloace sportive”, avea să declare la acea vreme tatăl sportivului, Petre Cozma.
Pivotul Marian Cozma a început handbalul la Dinamo Bucureşti, singurul club la care a evoluat în România. El s-a transferat la campioana Ungariei, MKB Veszprem, în 2006, fiind la acea vreme şi component al naţionalei României. Cu MKB Veszprem, Marian Cozma a jucat în Liga Campionilor, iar în 2008 a cucerit Cupa EHF. Pe parcursul celor aproape trei ani petrecuţi în Ungaria, el a fost ofertat de mai multe cluburi din Europa, inclusiv FC Barcelona, dar a refuzat fiecare ofertă, preferând să rămână în Ungaria. Marian Cozma a fost campion al României, cu Dinamo, şi campion al Ungariei, cu MKB Veszprem. În memoria sportivului, Centrul Naţional Olimpic de Excelenţă din Sighişoara îi poartă numele, iar la Veszprem a fost ridicată o statuie care îl înfăţişează pe Marian în timp ce aruncă la poartă. Fanii echipei maghiare nu l-au uitat niciodată, reușind prin donaţii să ridice această statuie în faţa sălii din Veszprem și să o inaugureze pe 6 februarie 2010.
„Nu te vom uita niciodată!”
În data de 8 septembrie 2013, handbalistul Marian Cozma ar fi împlinit vârsta de 31 ani. Cu această ocazie, Asociația Marian Cozma și Clubul Sportiv Dinamo București auorganizat, în amintirea celui care a fost Marian Cozma, o partidă comemorativă între echipele de handbal Dinamo București și MKB Veszprem. Peste 2000 de oameni au venit să îl comemoreze pe marele handbalist, iar atmosfera a fost una emoţionantă. Fanii au izbucnit în lacrimi și i-au strigat numele zeci de secunde înainte de startul partidei. În faţa tribunelor arhipline, cele două echipe la care a evoluat Cozma în toată cariera sa au oferit un spectacol inedit și plin de fair-play.
Comemorarea lui Marian Cozma a fost organizată de CS Dinamo şi Petre Cozma cu sprijinul Ambasadei Ungariei la Bucureşti. Direct implicat a fost şi ambasadorul maghiar în ţara noastră, Excelenţa Sa Oszkár Füzes, care a precizat: „Cozma a fost o personalitate pentru noi, maghiarii, iar acum este un simbol. El a creat un pod, o legătură strânsă între maghiari şi români. Atmosfera a fost minunată la meci, o partidă prietenească. Marian a fost şi va rămâne un om special pentru poporul maghiar.” Înainte de începerea partidei, a avut loc un moment emoționant de comemorare a handbalistului Marian Cozma, la care au luat cuvântul Petre Cozma, tatăl handbalistului, Elisabeta Lipă, președintele CS Dinamo, și Alin Petrache, membru al Comitetului Olimpic și Sportiv Român. La sfârșitul cuvântării, reprezentantul COSR a înmânat o plachetă omagială clubului Dinamo pentru contribuția adusă de acesta la dezvoltarea sportului din România. Tatăl lui Marian le-a mulţumit cu lacrimi în ochi tuturor celor prezenţi pentru faptul că nu l-au uitat pe fiul său. Petre Cozma a ţinut să mulţumească și ambasadorului Ungariei la Bucureşti pentru tot sprijinul acordat în organizarea acestui eveniment: „Mulţumesc din tot sufletul Ambasadei Ungariei la Bucureşti şi în special ambasadorului Oszkár Füzes. De asemenea, le mulţumesc celor de la Veszprem pentru că au fost alături de noi şi pentru că nu l-au uitat pe Marian”.
Solidaritate pentru Marian Cozma
Întâlnirea dintre cele două formaţii a umplut noua sală polivalentă a Clubului Sportiv Dinamo, iar diferenţa de valoare dintre acestea s-a văzut pe teren, maghiarii câştigând cu scorul de 32-23. Rezultatul este mai puţin important în contextul în care miza acestei partide a fost cinstirea memoriei marelui handbalist. Jocul a fost spectaculos, iar partida a fost un bun prilej de verificare pentru antrenorii dinamoviști Sebastian Bota și Ionel Ene înaintea startului ediției de campionat pe data de 15 septembrie. Diferenţa de pregătire și de nivel a fost categoric în favoarea echipei din Ungaria, jucătorul lor, Naghi, fiind cel mai bine plătit jucător de handbal din lume. Însă, pentru toţi a contat efortul de a arăta un gest de solidaritate umană pentru un mare jucător – Marian Cozma!
Se spune că Dumnezeu cheamă la el oamenii buni! Marian a fost chemat prea devreme și ne-a lăsat pe toţi cu un gol în suflet. Dar el va rămâne veșnic în gândurile și în inimile noastre!
FOTO: Janeta Tomescu.
* Articol preluat din numărul 42 (septembrie) al revistei Sport Revolution
Leave a Reply