V-aţi întrebat vreodată cât efort depune un sportiv pentru a ajunge cunoscut şi pentru a culege roadele muncii sale? Mulţi dintre noi, cei care suntem simpli consumatori de sport, nici nu ne imaginăm cum reuşesc aceşti sportivi să-şi petreacă cele mai frumoase clipe ale tinereţii în sălile de antrenament. Suntem exigenţi cu ei, avem aşteptări mari, vrem să gustăm din performanţele lor înainte ca ei să apuce să se bucure de ele. Este curios de unde găsesc ei resursele necesare pentru a merge mai departe, în condiţiile în care, de nenumărate ori, performanţele lor sunt apreciate doar la nivel declarativ de cei care conduc destinele sportului.
În acest context atât de instabil, neprielnic pentru înalta performanţă, tot mai mulţi decid să renunţe la cariera de sportiv, lucru remarcat şi de Vlad Iorga, un veritabil campion de karate WKC, legitimat la CS Rapid, care, în ciuda acestor oprelişti, a găsit motivaţia de a merge mai departe. “Este de speriat câte talente se risipesc în decursul anilor, sportivi valoroşi care, din cauza lipsei premierilor, a fondurilor pentru susţinătoare de efort sau a banilor pentru deplasări, sunt nevoiţi să renunţe la ceea ce sunt buni, la ceea ce le place şi trebuie să se îndrepte către job-uri care să le aducă venituri pentru a se întreţine”, comentează Vlad cu o urmă de regret.
Deşi nu e deloc mulţumit de condiţiile din România, Vlad a muncit ani în şir pentru a-şi vedea visul împlinit, acela de a deveni campion de karate. A adunat până în prezent zeci de medalii la competiţii interne sau internaţionale şi nu are de gând să se oprească aici. “Ca orice sportiv încerc mereu să ajung în top şi să mă menţin acolo cât mai mult. Din câte am înţeles, anul viitor se vor uni federaţiile de karate. Asta înseamnă participanţi mai mulţi, meciuri mai grele şi noi provocări. Aştept cu nerăbdare şi entuziasm anul care va veni”, mai spune Vlad Iorga, un sportiv antrenat chiar de mama sa, Mihaela Iorga, managerul secţiei de karate WKC de la CS Rapid.
“Mama a găsit echilibrul între stricteţe şi permisivitate”
Pentru unii, a fi sub aripa propriului părinte după vârsta adolescenţei este de neconceput, deoarece îşi doresc să fie liberi, să-şi ia viaţa în propriile mâini. Însă, nu şi pentru Vlad, care lucrează cu mama sa de când s-a apucat de karate. La fel de adevărat este că în sala de antrenament, relaţia mamă-fiu nu mai există, deoarece toţi sportivii sunt egali şi tuturor trebuie să li se ofere atenţie. Tânărul Vlad Iorga s-a conformat şi a acceptat ca Mihaela Iorga să-i fie îndrumător, recunoscând meritele mamei sale în formarea sa ca sportiv. “Părinţii mei sunt ambii antrenori de karate şi mă luau de mic la sală şi stăteam pe păturică. De când am început să stau în picioare am fost în formaţie. Nu a existat niciodată un motiv să mă apuc de karate, deoarece îl fac de când mă ştiu şi este sportul care mă atrage cel mai tare. E adevărat, mama m-a ajutat enorm. A reuşit să găsească un echilibru foarte bun între stricteţe şi permisivitate. A ştiut când să mă oblige să vin la antrenament, când să mă lase să mai lipsesc, când să mă certe şi să-mi facă observaţii pentru a mă motiva să lupt mai tare, pentru a mă autodepăşi. A ştiut când să mă încurajeze pentru că eram demoralizat”, recunoaşte tânărul karateka.
Şi cum Vlad a crescut progresiv ca sportiv, obţinând de la an la an rezultate din ce în ce mai bune, au apărut şi oferte generoase de transfer la cluburi puternice din străinătate. Totuşi, el a găsit puterea de a ignora aceste „Am avut ocazii să plec din ţară şi nu am făcut-o. Karate-ul nu l-am practicat niciodată pantru bani, ci din pasiune şi plăcere, iar legat de plecare, sunt devotat întru totul culorilor clubului Rapid şi ale acestei ţării”, a adăugat campionul.
Vlad Iorga: „ Obţinerea unor rezultate bune în karate presupune parcurgerea unui drum lung şi greu. Ca să ajungi la zâmbete, glorie şi flori trebuie să depui transpiraţie, lacrimi şi chiar şi sânge la antrenamente.”
Palmares la juniori şi seniori
Campionate Mondiale:
-Brazilia – Sao Paulo 2010: locul 3, categoria 18-21 ani, -70 kg
-Serbia – Novi Sad 2012: locul 1, categoria 18-21 ani, -75kg
-Bucuresti 2013: locul 1, categoria +18 ani (seniori), -75kg
Campionate Europene:
-Ungaria – Gyor 2011:locul 1, categoria 18-21 ani, -70 kg
-Scotia -Glasgow 2012: locul 1, categoria +18 ani (seniori), -75kg
-Anglia – Sheffield 2013: locul 1, categoria +18 ani (seniori), -75kg
FOTO: Alexandru George.
Leave a Reply