În pragul Jocurilor Olimpice de la Soci, “Sport Revolution” vă propune să vă amintiţi de unul dintre sporturile de iarnă care făceau cândva cinste României. În anii ’60, ’70 şi ’80, hocheiul pe gheaţă era un adevărat fenomen în România. Un fenomen care a culminat cu patru prezenţe ale selecţionatei ţării noastre la Jocurile Olimpice de Iarnă (1964, 1968, 1976, 1980) şi cu o participare în divizia A a Campionatului Mondial (1977), unde tricolorii au învins Statele Unite ale Americii cu 5-4! Despre aceste momente am vorbit cu Marian Costea, fostul mare atacant al lui Dinamo şi al echipei naţionale, actual antrenor la clubul CS Viitorul hocheist.
Marian Costea s-a aflat în linia întâi a naţionalei României la Jocurile Olimpice de la Innsbruck (Austria) din 1976 şi de la Lake Placid (S.U.A.) din 1980. Dar până să atingă acel nivel, fostul dinamovist şi coechiperii săi au avut un drum lung de parcurs. “A fost multă muncă depusă pentru a ajunge la acel nivel, deoarece au fost anumite criterii de calificare. După aceea, participarea la Jocurile Olimpice a reprezentat o satisfacţie maximă pentru noi. A fost ceea ce ne trebuia”, spune Costea.
Aflat la echipa naţională sub comanda marelui antrenor Nelu Ionescu, Marian Costea a făcut parte dintr-o linie întâi legendară, în care evoluau şi coechipierii săi de la Dinamo, Doru Tureanu şi Dumitru Axinte. „Aveam o linie de atac cum nu mai văzuse România. De altfel, am rămas în istorie ca fiind cea mai bună generaţie, generaţie de aur, cum se spune acum”, mărturisteşte Marian Costea.
Pe lângă Jocurile Olimpice din 1976 şi 1980 (despre care veţi citi mai multe în numărul următor al revistei Sport Revolution), Marian Costea a luat parte la un alt moment istoric pentru hocheiul românesc. În 1977, elevii lui Ionescu s-au calificat la Campionatul Mondial din Austria, în prima divizie valorică. Naţionala României a disputat 10 meciuri în acel turneu şi a obţinut doar o singură victorie. A fost însă o victorie istorică, în faţa Statelor Unite ale Americii, cu 5-4! “A fost exact ca un vis. Când şi-au dat ei seama că sunt conduşi, era prea târziu. Am jucat noi foarte bine, iar linia întâi şi apărarea au fost excelente”, îşi aminteşte Marian Costea.
De la stânga la dreapta: Marian Costea, Doru Tureanu, Doru Moroşan, Gheorghe Huţan, Sándor Gál, Marian Pisaru, Dumitru Axinte. FOTO: Bogdan Iordache
Din nefericire, hocheiul românesc avea să cunoască o scădere de valoare după plecarea din ţară a luI Nelu Ionescu, antrenorul care a făcut posibile ultimele două prezenţe ale României la Jocurile Olimpice. Vorbind despre fostul său tehnician, Marian Costea declară: “El era antrenor la echipa naţională de seniori, dar, din câte ştiu, se ocupa de cam toate loturile. Ştia să se impună, crea o disciplină, dar nu una militărească. Cu toţii voiam să facem ceea ce spune el, deoarece era foarte bine documentat. Noi l-am avut şi la lotul naţional de juniori şi am avut şi acolo rezultate! În grupa B am luat locul 1 la Bucureşti. Acea performanţă nu a fost una întâmplătoare! Numai noi ştim cât am muncit“.
Sportul care aduna atunci, pe patinoarul din Bucureşti, mii de spectatori, şi ai cărui “protagonişti” se aflau pe primele pagini ale ziarelor şi revistelor, suferă în zilele noastre. După părerea lui Marian Costea, o nouă generaţie s-ar putea forma, dar în timp şi în baza unei implicări a celor care conduc destinele sportului. “În vreo 7-8 ani am putea construi o generaţie care să ajungă undeva, dar doar dacă se munceşte cum trebuie!“, precizează fostul hocheist.
Mai multe despre epoca de aur a hocheiului românesc şi despre participările acestui sport la Jocurile Olimpice, veţi afla în numărul următor al revistei noastre!
FOTO: Dolce Sport
4 Comments
bula
25.01.2014 at 15:06Fostul secretar al federatiei Iulica Begze a vrut sa il aduca la federatie pe Nelu Ionescu ca director tehnic, dar tancos si ai lui lau adus pe marele gliga. Timpul a demonstrat competentele fiecaruia.Pacat, mare pacat. Dl pana umbla pe la Mts si facea loby ca e prea batran Nelu Ionescu. Acum dl Pana face pe tanarul prin federatie, de cunoaste 5 limbi straine rusa, bulgara, sarba si altele …
Mario
25.01.2014 at 15:18Nu e nici o sansa sa mai iasa vreo generatie minune . In primul rand in ultimii ani nu au fost decat niste putori ordinare de copii care dorm pana la 12 , stau numai pe telefoane si tablete , si cand li se ofera cate un petic de gheta sa joace nu gasesc decat scuze sa nu vina, sa nu mai pomenim parintii care se implica mult prea mult si peste noapte sunt specialisti si in hockey dand indicatii ce si cum sa fie facut. Sa nu uitam de faptul ca multi din antrenori nu au avut si nici nu au vreo treaba cu sportul asta si “pedagogia”..
bula
25.01.2014 at 15:24PAN|, EDUARD (1944), n. in com. Branesti, jud. Ilfov. Profesor de educatie fizica,
absolvent al ICF, promotia 1972. Debuteaza in hochei pe gheata in 1957, la Clubul Constructorul Bucuresti, unde joaca pâna in 1967, avându-l ca antrenor pe M. Flamaropol.
Anul 1961 il gaseste jucator la stiinta Bucuresti. in 1963, se transfera la Clubul Dinamo Bucuresti,unde activeaza pâna in 1980, avându-i ca antrenori pe M. Flamaropol si G. Kosma; cu echipa Dinamo cucereste 7 titluri nationale si 4 Cupe ale României, fiind si capitanul echipei. in 1962, este selectionat in lotul national, cu care, pân in 1978,sustine peste 200 de meciuri, participând la 11 CM (in 1976, reprezentativa României ocup locul I in grupa de la Bienne, rezultat care-i d dreptul de participare
in grupa A, la CM din 1977, de la Viena) si
la 3 edi]ii ale JO, in 1964 la Innsbruck, in 1968 la Grenoble si in 1976 la Innsbruck (unde hocheistii tricolori ocup locul I, in grupa B). La CM din 1976, devine golgeter cu goluri marcate. La numeroase intâlniri internationale a fost capitanul echipei nationale. Dupa incheierea activitatii competitionale, se dedica muncii de antrenor la Clubul Dinamo (intre 1980 si 1987) si la echipa nationala (intre 1980 si 1983). Participa la toate cursurile de perfectionare ale FRHG desfasurate sub egida IIHF. Membru al
Colegiului de antrenori si, din 1993, secretar general al FRHG. Membru in Comitetul de dezvoltare al IIHF. A participat la congresele IIHF cu materiale tehnice de specialitate si cu sugestii organizatorice.
Gratie activitatii si demersurilor sale, IIHF a desemnat România pentru organizarea a 3 CE de juniori (18 ani) si 2 CM de tineret (20 ani). Din anul 1998, a fost inclus in IIHF Hall of Fame din Canada (o galerie sui-generis a marilor juctori de hochei pe gheata ai lumii). I s-au acordat titlurile de Maestru emerit al sportului (1973) si de Antrenor emerit. in anul 2000, a fost decorat cu Medalia national Serviciul Credincios clasa a II-a.
robert
30.01.2014 at 00:04@ mARIO
NU STIU DESPRE CE “PUTORI ORDINARE DE COPII” VORBESTI/ stiu ca pustii de la Steaua si de la Triumf , cei de la Galati si de la Ploiesti se antreneaza pe ripte si isi dau sufletul pe gheata. se scoala la 3.00 , se culca pe la 1.00, joaca pe unde pot si cum pot. nu stiu cine esti in lumea hockeyului, dar nu cunosti nimic despre ce generatie de aur ar putea avea Romania. Sunt copii care la 7 ani si 8 luni au deja peste 2 ani si jumatate de hockey