„Doar Dumnezeu mă poate judeca!”…reprezintă crezul celei mai bune jucătoare de tenis de masă din România, Eliza Samara. Ambițioasă, perseverentă, încăpățânată, dedicată, o luptătoare adevărată, Eliza a intrat în lumea sportului în urmă cu 20 de ani. Era doar un copil, însă un copil muncitor, încrezător în forțele proprii și dornic să ajungă cel mai bun și cât mai departe! A pus mâna pe paleta de tenis la vârsta de cinci ani și de atunci nu a mai lăsat-o nicio clipă. Deși la început considera acest sport o joacă, după ce a câștigat primul concurs – Paleta de Argint, a fost convinsă că viitorul îi era scris printre mesele și paletele de tenis. După primele două medalii de aur, obținute la vârsta de opt ani, au urmat turneele internaționale, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Eliza își amintește cu emoție de clipele acelea și le retrăiește de fiecare dată.
S.R.: Care a fost primul contact cu sportul și cum ai ajuns să practici tenisul de masă? Cine a fost primul antrenor?
E.S.: Am intrat în lumea tenisului de masă la vârsta de cinci ani. Totul a început datorită fratelui meu, Stelian, care a fost selectat de la grădiniță de către antrenor. Eu, fiind mai mică, mergeam cu mama să îl luăm de la antrenamente. Curiozitatea m-a împins să văd cum este acest sport, îmi doream și eu să mă joc, să văd cum este. Într-o zi am ajuns la sală prea devreme, iar antrenorul văzând că nu am stare, mi-a dat o paletă. Și am început să țin mingea pe paletă, să fac duble și cu stânga, și cu dreapta. Antrenorul i-a spus mamei mele că am talent și voi ajunge departe. Iar din ziua aceea a început totul! Viorel Sterea a fost primul meu antrenor, cel care mi-a pus paleta în mână, dar din păcate doar pentru câteva luni. Antrenorul care m-a dus pe culmile succesului este Viorel Filimon. Este antrenorul meu de când eram mică, antrenor de lot şi încă mă antrenează.
S.R.: Ce înseamnă pentru tine acest sport?
E.S.: Tenisul de masă reprezintă o parte din mine! Nu pot sta nicio zi fără să mă antrenez. Îmi place acest sport, îmi place mișcare în general, să alerg, să fiu activă.
S.R.: Care sunt performanțele sportive obținute până în prezent?
E.S.: Dumnevoastră le considerați performanțe, eu rezultate. Cel mai bun rezultat a fost calificarea în finală la Cupa Mondială din China 2012. Sunt singura sportivă europeană care s-a calificat vreodată la o Cupă Mondială de tenis de masă. Campionatele Europene unde împreună cu colega mea, Dana Dodean am reușit să câștigăm aurul după ce am fost conduse cu 3-0. De asemenea, calificarea la Jocurile Olimpice de la Beijing, unde am reușit să obținem un loc 7 cu echipa și calificarea de la Jocurile Olimpice de la Londra reprezintă rezultate importante ale carierei mele.
S.R.: Ești cea mai bună jucătoare de tenis de masă din România. Ce reprezintă pentru tine acest lucru? Cum este să fii cel mai bun? E.S.: Este greu să te menții undeva sus. Odată ce ajungi este foarte greu să rămâi acolo sus.
Consider că toate colegele mele sunt și ele niște valori pentru România. Prin seriozitate și multă muncă îți poți atinge obiectivul dorit! De trei ani sunt cea mai bună sportivă a României și acest lucru mă bucură foarte mult.
CASETĂ: Eliza Samara are 25 de ani şi de 1.71 m și joacă atât pentru naţioanala de tenis de masă a României, cât şi pentru echipa de club Fenerbahçe S.K. În ianuarie 2013, sportiva a ocupat poziția a 15-a în clasamentul mondial, cea mai bine clasare personală. Eliza este multiplă campioană europeană şi mondială cu echipa României, la dublu alături de Daniela Dodean şi la dublu mixt alături de Andrei Filimon. În prezent, ocupă locul 25 pe plan mondial şi locul 5 în Europa.
S.R.: Deși ai o vârstă fragedă, ai un palmares de invidiat! Cum reușești să faci față, mai ales că trăim într-o societate în care sportivii nu mai sunt la fel de motivați ca pe vremuri?
E.S.: Încerc să nu mă gândesc și să îmi văd de antrenamentele mele, acest lucru este cel mai important. Clubul Farul Constanța la care sunt legitimată m-a sprijinit și mă sprijină necondiționat. Tenisul de masă este oarecum norocos, termini junioratul și îți poți căuta un club unde să evoluezi în străinătate. Depinde totodată la ce nivel de joc ești.
S.R.: De când activezi la Fenerbahçe? Cine îți este antrenor?
E.S.: La Fenerbahçe activez deja de patru ani. Antrenor este armeanul David Sargsyan, are cetățenie rusă. Am numai cuvinte de laudă la adresa lui.
S.R.: Cum te-ai acomodat acolo? Îți place țara/cultura? Dar colegii? Ai reușit să îți faci prieteni? E.S.: De regulă mă acomodez în orice condiții. M-am bucurat enorm că sunt mai aproape de casă. Îmi place Turcia, este ceva diferit. Mă atrage foarte mult să aflu tot ce înseamnă cultură și tradiții în mod special. Am mulți prieteni, colegele de echipă dar și alți colegi de la alte sporturi. Nu îmi este greu să mă integrez într-un grup, din contră sunt o fire prietenoasă și deschisă.
S.R.: Urmează finala Ligii Campionilor, unde vă veți lupta pentru trofeu cu TTC Berlin Eastside? Ce așteptări ai pentru această confruntare?
E.S.: În tur, la Berlin, am pierdut cu scorul de 2-3 la diferență de două seturi. Eu nu am evoluat în acea partidă. Sper ca în returul ce va avea loc pe 13 aprilie la Istanbul, să întoarcem scorul. Avem șanse mari, însă trebuie să facem formația în așa fel încât să câștigăm cu 3-1.
S.R.: Felicitări pentru prestația din 2013 și pentru rezultatele obținute în întreaga carieră sportivă! Ce planuri ai pentru anul 2014 şi ce medalie îţi doreşti cu ardoare?
E.S.: În primul rând îmi doresc să nu mă accidentez, să fiu sănătoasă, să mă pot antrena mai mult și mai bine decât o fac acum. Obiectivul pentru anul 2014 este acela de a lua aurul european cu echipa. Trei ani la rând am luat argintul! La Campionatul Mondial mi-aș dori sferturi de finală, deocamdată. Va fi foarte greu având în vedere că suntem în grupă cu China, Coreea de Nord, Austria, Slovacia, Polonia.
S.R.: Ce le transmiți iubitorilor tenisului de masă, admiratorilor și susținătorilor tăi?
E.S.: Să mă susțină la fel de mult ca până acum, iar eu promit că nu îi voi dezamăgi niciodată! Și să facă tenis de masă măcar ca sport de recreere, de plăcere. Vă mulțumesc!
FOTO: arhivă personală
* Articol publicat în numărul 47 (martie) al revistei Sport Revolution
Leave a Reply