După cei 38 de ani de activitate pe care antrenorul Olga Nagy i-a dedicat sportului românesc, crescând și formând zeci de sportivi, a venit timpul ca cineva să-i recunoască și ei meritele. La 16 aprilie 2014, la Casino Centru de Cultură Urbană Cluj, într-o atmosferă deosebită, MOL România și Fundația pentru Comunitate au decernat pentru al patrulea an consecutiv Premiile Mentor pentru Excelență în Educație unui număr de zece profesori și antrenori. Dintre cei 174 nominalizați pentru obținerea acestui prestigios premiu ce încununează reușitele deosebite ale acestor oameni de excepție s-a remarcat și antrenoarea brașoveană de patinaj artistic Olga Nagy, premiată cu Trofeul Mentor, realizat de renumitul artist Ioan Nemțoi.
Prin obținerea acestui premiu se recunoaște în mod public valoarea muncii educaționale depuse și totodată se aduce în fața opiniei publice omul, profesorul, antrenorul și mentorul Olga Nagy, care a descoperit și a lansat tinere talente cărora le-a sprijinit din umbră primii pași, al cărui devotament și entuziasm a contribuit esențial la dezvoltarea și punerea în valoare a talentelor lor.
Ceremonia de decernare a premiilor a fost onorată de prezența academicianului Solomon Marcus, matematician, care a vorbit audienței despre problematica mentoratului. „Pe parcursul istoriei, instituția mentoratului a contribuit esențial la progresul social și cultural. Acum, în condițiile trecerii de la o cultură elitară la una populară, nevoia de mentori se află în faţa unor provocări fără precedent. Reușim să le facem față?”, a declarat Solomon Marcus, invitatul de onoare al Galei Mentor.
Cine este Olga Nagy?
Totul a început când o tânară absolventă a Institutului de Fizică și Sport a secției de patinaj artistic a fost repartizată la Brașov, la Clubul Sportiv Școlar Tractorul. Avea ambiții mari și o dragoste pentru acest sport pe care, cu regret o spunea, nu a reușit să-l practice în orașul natal Sighișoara, deoarece acest orășel nu avea patinoar. A practicat în tinerețe baletul, gimnastica, handbalul și baschetul. Dar toate acestea au pălit în fața patinajului artistic în momentul când a încălțat pentru prima oară niște patine primite în dar.
De atunci au trecut trei decenii și jumatate și această pasiune nu a dispărut. După atâția ani își amintește cu nostalgie cum își selecta copiii încă de pe bancile grădinițelor, unde, în lipsa gheții, arunca seara apă în curte ca a doua zi să poată să ghideze pașii stângaci ai micilor patinatori ce încercau sa se deprindă cu acest sport pe pojghița subțire de apă înghețată.
Încă de atunci visa la o școală a campionilor și nu a încetat niciodată să creadă în acest vis. Revistele de specialitate, bazate pe sondajele de opinie comandate în această direcţie, au arătat că patinajul artistic, raportat la numărul de ore de emisie televizată, este sportul cu cea mai mare priză la public, atât în lume cât şi în România. Acesta, în comparaţie cu alte sporturi, în țara noastră a avut o evoluţie mai puţin spectaculoasă, deoarece lipsa condiţiilor propice de antrenament a făcut ca sportivii să nu reuşească să obţină rezultate notabile pe plan internațional. Numărul mic de sponsori a făcut ca acest sport, de altfel foarte iubit, să pălească în umbra altora mai bănoase atât pentru sportivi, cât şi pentru cei care investesc în imagine. Şi totuși, există tineri antrenori și sportivi care mai doresc să dovedească că este păcat ca acest sport să se piardă. Clubul Sportiv LPS Braşov, la care s-a mutat tânăra Olga Nagy încă aproape de la începuturile carierei ei, a reuşit în decursul anilor să ofere candidaţi pentru locurile fruntaşe în patinajul artistic românesc.
Patinajul artistic este un sport complex, care necesită multe calități atât de la sportiv, cât și de la antrenor. Și în patinaj, ca de altfel în toate sporturile, încep mulți și termină doar cei care vor să lucreze, să asculte și să-și dorească să obțină rezultate. Sportul de performanță nu este un club al copiilor. Sportul de performanță necesită sacrificii atât din partea antrenorului, cât și a sportivului și nu toți sunt dispuși să facă aceste sacrificii. Dacă nu există dedicație și dorință, nu poate exista performanță. Ei trebuie sa renunțe la multe din orele în care prietenii lor se joacă, merg la un film sau la alte distracții. Ei trebuie să meargă la ore târzii de antrenament pe gheață. Ei trebuie să se adapteze la condițiile existente. Unii rezistă, alții nu. Fiecare își caută în aceste momente de oboseală scuze și motivații. Aici intervine antrenorul Olga Nagy. Copilul va încerca să speculeze fiecare moment de slăbiciune care apare și va tinde să aleagă varianta ușoară în defavoarea muncii grele de antrenament. Modul în care antrenorul Olga Nagy știe să gestioneze aceste situații a făcut să obțină atâtea rezultate deosebite.
Este foarte important ca sportivul să vrea să învețe, să performeze și să fie în vârf. Fără aceasta, antrenorul se luptă cu morile de vânt. Sportivul trebuie să-și asculte necondiționat antrenorul și acest lucru se poate doar dacă antrenorul știe să-și câștige încrederea și respectul fiecăruia în parte. Olga Nagy a știut întotdeauna cum să facă acest lucru. Ea știe ce stil de antrenament i se potrivește fiecăruia. Antrenamentele nu pot să fie identice pentru fiecare sportiv în parte. Ele trebuie să fie diferențiate în funcție de personalitatea fiecăruia, de posibilitățile de moment ale fiecărui sportiv în parte, de puterea de înțelegere, de forma fizică și dedicația fiecăruia.
Orice antrenor se bucură de sportivii lui și de rezultatele obținute de aceștia, indiferent cine le aduce. Aceste rezultate arată de fapt munca lui; munca și perseverența nevazută de mulți. El nu-și permite să aibă preferințe. El muncește cu fiecare sportiv al lui, în ritmul fiecăruia în parte, pentru a-l aduce acolo unde aspiră fiecare: pe podium. Singurele lui preferințe sunt pentru cei care înțeleg cu adevărat de ce vin la antrenament și trag pentru rezultate și performanță. Și lucrul acesta se vede în procentul de sportivi pe care i-a condus către reușită.
Lecțiile de viață pe care le dă acestor tineri în devenire au un scop precis, acela de a-i face să înțeleagă ce este important, atât în viața de zi cu zi cât și în sport. Antrenorul este evaluat după rezultate și este normal să tragă cu sportivii care doresc să aibă rezultate, obținute prin muncă susținută.
Olga și-a petrecut viața pe drumuri, alături de sportivii ei, mergând la Miercurea Ciuc, Gheorgheni, București sau Galați, încercând să obțină gheața pe care nu au avut-o până acum câțiva ani la Brașov și să le ofere condiții optime de antrenament. Toți colegii ei de la alte cluburi s-au întrebat mereu cum de a reușit și reușește încă să formeze atâția campioni, fără să aibă gheață, când ei, cu patinoare deschise aproape tot timpul anului, nu reușesc. Această abnegație și dăruire mai rar întâlnită au făcut din Olga Nagy un învingător. A format în cei 38 de ani de activitate mulți sportivi deosebiți, campioni și multipli campioni naționali la toate categoriile de vârstă. Generații de sportivi au trecut prin mâinile iscusite ale acestui antrenor. Olga Nagy a fost mentorul lor și i-a format atât ca sportivi, cât și ca oameni. Mulți dintre ei au continuat să se antreneze în afara țării, la școli de patinaj de prestigiu cu legende ale patinajului românesc și internațional: Marius Negrea, Alexei Mishin, Stephan Lambiel.
Sportivii au venit, au crescut, s-au realizat și au plecat. Antrenorul a rămas, conștiincios la datorie, formând alte și alte generații de copii talentați. În spatele ei va rămâne mereu, în istoria sportului românesc, campionii formați de ea. A crezut în visul ei cu școala de campioni și devotamentul ei și dragostea față de acest sport nu au dezamăgit-o. Au trecut peste 38 de ani și pasiunea ei încă nu s-a stins și luptă în continuare pentru visul ei.
În tot acest timp doar cei din lumea patinajului românesc au auzit de Olga Nagy. Și-a câștigat, însă, respectul oamenilor pe care i-a format și i-a pregătit să trateze viața cu demnitate și să stea tot timpul cu fruntea sus pentru că și-au câștigat acest drept prin munca depusă și prin anii copilăriei sacrificați în scopul împlinirii visurilor lor.
Articol de Ovidiu Mînzățanu; foto: arhivă personală
Leave a Reply