Kempo este unanim recunoscut ca fiind prima Artă Marţială atestată documentar, care a introdus un sistem ştiinţific atât de pregătire psiho-fizică-spirituală, dar şi tehnico-tactică. Kempo este considerat de experţii luptei de autoapărare ca una dintre cele mai agresive, rapide şi eficiente forme de luptă, care urmăreşte anihilirea adversarului/adversarilor în timpul cel mai scurt.
Kempo, Arta Marţială Mixtă din care se trag majoritatea stilurilor cunoscute de noi în prezent, s-a transformat în epoca modernă într-unul dintre cele mai complexe şi atractive sporturi de luptă. În România, Kempo/MMA a fost introdus de Prof. Amatto Zaharia la începutul anilor ’90, de atunci dezvoltându-se continuu şi ajungând în prezent la peste 55 de cluburi la nivel naţional.
Amatto Zaharia, membru fondator al Federaţiei Române de Arte Marţiale şi al Asociaţiei Române de Kendo, multiplu campion european şi mondial Full-Kempo şi Free-Style Kempo MMA (Japonia 1993), Maestru Emerit al Sportului, Antrenor Emerit, dar şi Laureat al Sportului Românesc, este primul promotor de gale profesioniste în domeniul Artelor Marţiale şi al Artelor Marţiale Mixte din România. Acesta a organizat circuitul Provocarea Campionilor începând cu anul 2002, fiind practic un deschizător de drumuri al acestor evenimente sportive.
S.R.: Kancho Florentin Marinescu, preşedintele Federaţiei Române de Arte Marţiale este considerat pionierul Karate-ului din România, Sifu Ion Benea este părintele Wushu-ului la nivel naţional, iar dumneavoastră sunteţi cel „vinovat“ pentru introducerea Artelor Marţiale Mixte şi a sportului de luptă Kempo în ţara noastră. Cât de greu v-a fost?
A.Z.: În primul rând, mă simt onorat că m-aţi nominalizat alături de Kancho Florentin Marinescu şi Sifu Ion Benea, două personalităţi marcante care au scris practic cele mai importante file din istoria Artelor Marţiale din România. Însă, alături de aceşti doi mari maeştri autentici ar mai trebui menţionaţi, din punctul meu de vedere, mulţi alţii, precum Dan Stuparu, Adi Popescu-Săcele, Vasile Manea, Dan Macoveanu, Mircea Ungureanu şi lista poate continua cu foarte mulţi instructori la nivel naţional, care, prin aportul lor, au contribuit la implementarea şi dezvoltarea Artelor Marţiale din România. Revenind la întrebare, este adevărat că a fost foarte greu, pentru că întotdeauna când aduci ceva nou într-un anumit domeniu, te loveşti de reticenţa oamenilor. Unora le este teamă de schimbări, le este teamă că prin schimbare nu îşi vor mai găsi locul în care s-au obişnuit ani de zile. Mie personal, mi-au plăcut întotdeauna provocările, îmi place „vânătoarea“, îmi place să stau pe câmpul de luptă şi nu în spatele frontului şi, probabil când voi vedea ceva nou şi interesant, o voi lua de la capăt fără nicio reţinere.
S.R.: În urmă cu peste 25 de ani aţi pornit această mişcare de la un singur club, AMATTO BUDOKAN, şi aţi ajuns astăzi să aveţi peste 50 de cluburi afiliate, sute de sportivi care participă la campionatele sau stagiile de pregătire organizate de FR Kempo. Cum aţi reuşit?
A.Z.: Atunci când construieşti pas cu pas o piramidă cu baza în jos, aşa cum este normal, şi vârful acesteia va fi mai înalt, dar cu siguranţă şi mai puternic. Toată politica FR Kempo se bazează pe respectul şi sprijinul acordat cluburilor sportive, antrenorilor, dar şi sportivilor, fără de care Federaţia nu ar putea exista. Noi încercăm permanent să găsim soluţii pentru ca aceste cluburi să prospere, să se dezvolte, pentru că dacă ele devin mai puternice, vor da în mod automat o forţă mai mare şi Federaţiei. Dacă am pune în permanenţă o presiune financiară şi morală pe cluburi, slăbiciunea lor va cauza şi o slăbiciune a Federaţiei, iar noi nu ne dorim acest lucru, ci din contră.
S.R.: FR Kempo a organizat şi anul acesta în jur de 10-12 campionate şi cupe naţionale, a participat la foarte multe competiţii internaţionale, dar s-a implicat ca partener şi în organizarea unor gale profesioniste, alături de circuitele SuperKombat, Romanian Fighting Series, Romanian Fighting Challenge, transmise „live“ pe Eurosport, ProTV, SportRo, OTV sau TV Neptun. Cât de importantă este mediatizarea?
A.Z.: În epoca modernă, fără mediatizare practic nu exişti. Nimeni nu află şi nu ştie de tine indiferent de numărul de campioni, experţi sau maeştri de care dispui. Tocmai de aceea FR Kempo a demarat acţiuni pe mai multe planuri, showbiz, social, luptă anti-drog şi anti-doping, reeducare prin sport, programe pentru persoane cu dizabilităţi, campionate de amatori, gale profesioniste în parteneriate cu diverse publicaţii sau posturi de radio (vezi „Ora de Kempo“ de la Active FM) şi de televiziune. Fiecare dintre acestea au adus un plus de imagine Federaţiei. Este adevărat că toate acestea se obţin însă cu foarte multă muncă, dar şi eforturi financiare.
S.R.: Apropo de „eforturi financiare“, cum se implică autorităţile statului în susţinerea activităţii FR Kempo?
A.Z.: Fără sprijinul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Sportului şi Tineretului, prin Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret şi Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, sportul românesc ar dispărea. Faptul că avem un sprijin puternic atât financiar, cât şi moral din partea acestor organisme şi, mai nou, chiar şi din partea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului prin promovarea brandului de ţară, este esenţial pentru dezvoltarea şi desfăşurarea activităţii sportive la nivel naţional.
S.R.: Unii se plâng pe la colţuri de actuala conducere ANST. Cum este pentru FR Kempo raportul cu Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret?
A.Z.: Excelent. Doina Melinte a fost o mare campioană şi a dovedit în această perioadă dificilă din punct de vedere economic că a înţeles problemele cu care ne confruntăm şi a găsit soluţii la cerinţele noastre. Cât despre cei care „se plâng pe la colţuri“, lăsaţi-i acolo, la colţ. Pe mine mă interesează întotdeauna cei care poartă un dialog deschis, care spun direct ce au de spus şi caută soluţii împreună cu conducerea unei instituţii. Restul nu contează.
S.R.: Kempo este de departe cel mai complex sport de luptă de pe piaţa românească a Artelor Marţiale. Cât de greu se formează un campion Kempo?
A.Z.: În ani de zile. Gândiţi‑vă că pe lângă faptul că există foarte multe probe de măiestrie sportivă, (Kata, Kata cu Arme, Self-Defense, Gladiator) există şi multe probe de luptă (Semi-Kempo, Full-Kempo, Knockdown, Submission, Kempo K1, O-Sport şi MMA). Vârful de lance îl reprezintă însă probele de luptă mixte (Full-Kempo şi MMA) unde doar cei foarte avansaţi, cu foarte multă experienţă în spate pot concura. În aceste probe se foloseşte practic tot arsenalul de tehnici de luptă, lovituri cu pumnii şi picioarele, lovituri cu coatele şi genunchii, secerări, aruncări şi proiectări, continuarea luptei la sol cu lovituri, imobilizări, strangulări, chei şi torsionări, toate în regim de maximă anduranţă şi efort pe parcursul a trei reprize şi eventual prelungiri. La Europene şi Mondiale, luptătorii Kempo dispută în jur de 8-10 meciuri în trei zile, ceea ce reprezintă un efort uriaş. Este o muncă titanică să formezi campioni în acest sistem, iar atunci când reuşim, satisfacţia este foarte mare.
S.R.: Ce părere aveţi despre veşnica dispută „sporturi olimpice vs sporturi neolimpice“?
A.Z.: O „dispută“ creată artificial de persoane limitate, care nu au o cultură a sportului la modul general sau pur şi simplu sunt rău intenţionate. Este clar că atunci când există tensiuni, cei care le creează pot conduce mai uşor. Adevărul este însă că sportul este sport, indiferent dacă este olimpic sau nu. Astăzi, unele sporturi sau probe de concurs sunt incluse la Jocurile Olimpice, iar mâine unele dintre ele pot fi scoase de pe lista CIO (n.r. – Comitetul Internaţional Olimpic) şi introduse altele noi. Va însemna asta oare că acele sporturi, olimpice până mai ieri, nu mai sunt bune de nimic?! Nici vorbă! Trebuie înţeles foarte clar că CIO este doar un organism mondial şi atât. Absolut toate sporturile au campionate naţionale, europene şi mondiale, iar unele au doar o singură competiţie în plus, Jocurile Olimpice, odată la patru ani. Atât! Doar o competiţie în plus. În rest, absolut toate sunt la fel de benefice pentru societate, efortul depus de sportivi şi antrenori pentru obţinerea performanţei sportive este identic.
S.R.: Care este sportivul anului pentru FR Kempo?
A.Z.: Fără discuţii, Aurel „Mineru“ Pirtea, care din cele 41 de meciuri disputate la cel mai înalt nivel în competiţii naţionale, europene şi mondiale, a câştigat 38, cele mai multe dintre ele înainte de limită.
S.R.: Ce va aduce anul 2012 pentru Kempo ?
A.Z.: Schimbări majore în organizarea şi desfăşurarea activităţii noastre, schimbări prin care ceea ce am făcut în ultimii ani în domeniul sportului de luptă din România va părea o joacă de copii.
S.R.: Vă urăm succes!
A.Z.: Vreau să profit de această ocazie pentru a le ura tuturor colaboratorilor mei, sportivi şi antrenori, dar şi colegilor mei din toate celelalte Federaţii, din ANST şi COSR, multe succese şi împliniri profesionale în 2012. La Mulţi Ani!
Leave a Reply