Se întâmpla prin 1929. Marea echipă a Oradei, CAO, întreprindea un turneu amical în Valea Jiului. Deşi criza economică îşi arătase deja colţii, balonul rotund era şi atunci rege.
CAO luase cu ea în pelerinaj şi câţiva juniori promiţători. Printre ei se număra şi portarul Mircea David, în vârstă de 15 ani, care însă nu avea o statură potrivită postului. Era aşa de înalt încât nici sărind nu putea ajunge la bara transversală. Cu toate acestea, cel supranumit peste timp “Il Dio” avea să fie actorul unui episod inimaginabil şi inegalabil.
Bihorenii jucau împotriva celor de la Minerul Lupeni. “Lămpaşele” voiau victoria cu orice preţ, iar arbitru era un localnic. Mingea se încăpăţâna să nu intre în poartă, aşa că la pauză scorul era alb. Prin minutul 65 a început circul. Un penalty gratuit la poarta oaspeţilor. Atacantul centru al lupenenilor, un băiat roşcat, şi-a potrivit mingea şi a tras spre stânga. Tot acolo plonjase însă şi David, care a respins în corner.
La cinci minute distanţă, un atacant hunedorean s-a poticnit singur în careu şi omul cu fluier a acordat din nou penalty. Oaspeţii au protestat îndelung, dar roşcatul şi-a potrivit iarăşi buclucaşa sferă la 11 metri de poartă. De data asta atacantul schimbă colţul, însă intuiţia lui David îl face să se arcuiască fix pe direcţia balonului.
Îmbulzeală mare în care, iar fluierul elucidează: “Henţ careu”. Orădenii sunt foc şi pară. al treilea penalty în 10 minute. Roşcatul nu mai are curaj, aşa că e înlocuit de un fundaş masiv. Acesta îşi ia un elan mare şi trage la vreo trei metri peste transversală. “Mă tu ai pe dracu în tine” scânteiază cuvintele “minerilor” spre David.
La faza imediat următoare un grup de jucători se rostogolesc în careul mic. Decizia nu poate fi alta decât penalty pentru Minerul Lupeni. Oaspeţii nici nu mai au forţă să protesteze. Şase jucători de la gazde se tocmesc între ei care să execute. Câştigătorul bătăliei interne se face de râs şutând mai mult în pământ. Mingea ţopăie uşor până în braţele lui David. Patru penalty-uri apărate într-un sfert de oră.
Al cincilea penalty vine însă curând, după ce oaspeţii îl irnozaseră pe arbitru, întrebându-l dacă mai dă unul. Şi a dat. David se întoarce cu spatele la executant. Acesta îi strigă mirat: “Ce faci?” “Trage că oricum nu dai gol”, vine replica din vocea care scutură ochiurile plasei mânjite de praful de cărbune.
Ca un făcut, şutul ţinteşte spatele lui David. Incredibil….
Al şaselea penalty e acordat corect, pentru un henţ în careu. Primul dictat în condiţii regulamentare. Se hotărăşte să bată chiar portarul Lupeniului. Trage tare, însă David a ghicit iarăşi direcţia. A căzut în plasă, dar a salvat golul.
Al şaptelea penalty al partidei vine aproape instantaneu, la următoarea fază. Căpitanul-miner ia mingea şi îi spune lui David: “Apăi dragă fârtate ai prins şase pe ziua de azi. Na şi pe a şaptea şi să fii sănătos”. Loveşte apoi balonul uşor, premeditat, sancţionând astfel prestaţia concetăţeanului său cu fluier.
Finalmente Minerul Lupeni a bătut CAO cu 3-1, însă David nu a primit niciun gol din penalty. La întoarcerea în oraşul de pe malurile Crişului nimeni nu a crezut povestea celor şapte penalty-uri apărate…
Leave a Reply