În luna aprilie, echipele naţionale de hochei seniori şi juniori sub 18 ani ale României au pus punct acestui sezon zbuciumat, prin participarea la Campionatele Mondiale. Primii au intrat în scenă cei mici, care s-au deplasat la Tallinn, în Estonia, cu gândul de a obţine o medalie la grupa valorică IIA, acolo unde evoluează. Vocile mai optimiste din cadrul delegaţiei noastre vorbeau chiar de o posibilă promovare, în condiţiile în care generaţia noastră se apropia valoric de cea a Ungariei.
Cu o serie de internaţionali care au făcut parte şi din lotul FOTE, echipa noastră a început cum nu şi-ar fi dorit, pierzând două puncte importante cu Croaţia, 3-4 după şuturile de departajare. Am bătut apoi Lituania cu 4-3, scorul strângându-se pe final, după un meci dominat tactic de tricolori. Am revenit cu o victorie împotriva estonienilor, 4-2, iar cu şapte puncte acumulate în primele trei runde, matematic mai aveam şanse. Condiţia obligatorie era să învingem în timp regulamentar atât Marea Britanie, cât şi Ungaria.
Numai că socoteala din vestiar nu s-a potrivit cu cea de pe gheaţă. Tinerii noştri jucători au ratat şansa de a presa Ungaria pentru finala grupei, pierzând nescontat în faţa britanicilor. Ca o consolare rămâne faptul că am luat bătaie iarăşi la şuturile de departajare, după ce în timpul regulamentar scorul a fost egal, 1-1.
Prin acest insucces am netezit drumul Ungariei spre promovare, deoarece ultimul meci nu a mai avut nicio însemnătate. Ungurii şi-au respectat blazonul şi ne-au învins cu 2-1, tot după şuturile de departajare, astfel că putem nota “performanţa” de a nu fi pierdut niciun meci în 60 de minute. Cu un total de nouă puncte, la egalitate cu Croaţia şi cu Marea Britanie, am reuşit să ne clasăm finalmente pe locul al treilea, îndeplinind obiectivul trasat la Bucureşti.
Seniorii când vor face pasul spre eşalonul superior?
Desigur că este foarte greu, mai ales în actualele condiţii, să ne gândim că România poate ajunge în al doilea eşalon valoric mondial al hocheiului, la nivel de seniori. Ne-a demonstrat acest lucru şi Campionatul Mondial de la Doneţk, grupa valorică IB, în care am terminat doar pe locul al patrulea.
Primele două meciuri au însemnat primele două duşuri reci. Ucraina ne-a administrat un usturător 8-1, în timp ce Polonia ne-a învins cu 6-1. Ca o curiozitate, să notăm că unicul nostru gol din poarta gazdelor a fost semnat de fundaşul Pisarenko, un ucrainean naturalizat.
Am recuperat apoi după cele două victorii în faţa balticilor. Am trecut de Estonia cu 6-3, cu un gol marcat de Csanad Virag în inferioritate, după care am învins şi Lituania cu 2-1. Ultimul joc ne-a arătat o naţională a Olandei care a zburdat literalmente pe lângă jucătorii noştri, obosiţi poate de un sezon lung şi încărcat. Batavii ne-au învins cu 6-2, relevându-ne faptul că o promovare, în viitorul apropiat, nu ne este la îndemână.
Am mai spus-o şi o repetăm. Marile convulsii de la nivelul conducerii Federaţiei Române de Hochei pe Gheaţă nu fac bine sportivilor, iar performanţa este clar afectată de “disputele” în mijlocul cărora a fost, în ultima vreme, hocheiul românesc.
NOTĂ: Articol apărut în ediţia din aprilie a revistei Sport Revolution
Leave a Reply