Naţionalele de Wushu, în umbra vremurilor glorioase de altădată

Urmând linia anilor anteriori, nici la acest Campionat Naţional de Wushu nu am fost invitaţi. Sub pretextul că pe site-ul Federaţiei Române de Arte Marţiale există informaţia vizavi de desfăşurarea acestei competiţii, organizatorii nu au mai catadicsit să invite oficial la eveniment singura publicaţie care promovează artele marţile autohtone. Îmi imaginez Gazeta Sporturilor, ProSport sau televiziunile cu profil sportiv înghesuindu-se să intre pe site-urile de arte marţiale pentru a afla despre acest campionat.

În această situaţia, domnul Ioana Florin (directorul departamentului de Wushu) ne-a oferit şi o explicaţie nonşalantă: „Am uitat!” Noi însă n-am uitat şi am fost prezenţi ca de fiecare dată la un Campionat Naţional parţial reuşit. În jur de 400 de competitori s-au înscris în concurs atât la probele de luptă (semicontat), cât şi cele de taolo (demonstrative). Din nefericire, în afară de părinţii şi rudele combatanţilor, tribunele Sălii Polivalente din Bucureşti au fost aproape goale, publicul fiind privat de a fi informat că acest campionat are loc….noroc că această informaţie se regăsea pe site-ul FRAM!!

Campionatul Naţional de Wushu a fost un prilej bun de revedere cu vechii noştri prieteni: Atilla Horvath, Traian Rus, Gabriel Oroviceanu, Virgil Făşie şi echipa Armura. Organizarea şi arbitrajul au fost la nivel mediu. În acest caz îi putem da dreptate domnului Petru Grindeanu care ne transmitea cu regret că „nu are cu cine să facă treabă”. Suntem nevoiţi să repetem ce am spus de nenumărate ori: tăiaţi răul de la rădăcină, înlocuiţi tot sistemul pentru că doar aşa veţi avea o şansă în viitor! Este datoria dumneavoastră să lăsaţi în urmă un departament sănătos! Am obosit să tot tragem semnale de alarmă, fără ca cineva să ia în seamă avertizările noastre. Apreciem mai mult intenţia şi dorinţa de a face ceva constructiv, decât să ne plângem că nu dispunem de bani, de oameni, de interes şi seriozitate. Schimbarea e în mâinile dumneavoastră!

Ne amintim cu plăcere vremurile când artele marţiale se aflau sub un singur steag, când marii campioni de wushu, kick-box, kyokushin făceau deliciul publicului şi creau o emulaţie în jurul fenomenului. Ce vremuri glorioase de care sunt convins că ne este dor tuturor…