În urma colaborării dintre ACS ”Mongol” (reprezentată de Christiana ”Mongol” Budica și Octavian-Liviu Budică) și Școala comunei Ațel, reprezentată de domnul director Prișcă Rareș Cosmin ce a reușit să capaciteze într-un program inovator mai multe școli din nordul județului Sibiu (Valea Târnavelor), am decis că este timpul să aflăm mai multe despre un om dedicat sistemului de învățământ dar în special copiilor-tinerilor față de care consideră că și-a luat un angajament de onoare și nu doar unul inclus în fișa postului pe care îl ocupă.
Bună ziua domnule director. Care sunt începuturile sportive dar și cele educational-didactice ale directorului P.R.Cosmin? Cum ar spune el povestea?
P.R.C.: Bună ziua și bucuros de oaspeți interesați de activitatea desfășurată în acestă parte a țării și a județului Sibiu. Pentru că tot ați coroborat activitatea sportivă cu cea didactică-educațională, am putea porni din punctul-anului 1998. Atunci am îmbrățișat cariera de arbitru de baschet, ca o prelungire naturală și normală a carierei de jucător- la care vom reveni ulterior. Tot în anul 1998 am intrat în învățământ ca profesor suplinitor la liceul Automecanica din Mediaș. Astfel s-au adunat aproape 28 de ani în slujba actului educațional dar și a baschetului.
Unde este actul educațional azi față de 1998, de anii 2000 și mai departe ?
P.R.C. : Transformările din ultimii ani au fost ample pe toate planurile, ele atingând și sistemul educațional cât și cel sportiv. Vorbim însă și de cel puțin 2 – 3 generații de copii-tineri ce s-au succedat. Cei din perioada anilor 90 și apoi 2000 nu au avut toată această tehnologie și digitalizare prezentă azi, erau o continuare a copilăriei noastre dacă vrei, cu ieșitul în fața blocului, cu jocurile specifice copilăriei noastre, în timp ce acum, tehnologia și rețelele sociale au înlocuit într-un mod nefericit, aș putea spune ,activitățile trecutului petrecut în aer liber și o socializare interumană naturală și sănătoasă. Cu toate acestea, sunt generații de copii foarte bine pregătite – ținând cont că provin din mediul rural – ce reușesc să se integreze foarte bine în orice concurs, examen sau întrecere (competiție) cu cei din mediul urban și cu rezultate notabile. Acest fapt dovedit, nu poate decât să ne facă pe noi, dascălii din mediul rural, să recunoaștem semnele că urmăm un drum bun și benefic pentru copii.
* Acum, din punct de vedere sportiv, copiii de ”la țară” parcă sunt construiți genetic altfel, diferit, sunt învățați cu munca la câmp, cu ajutorul acordat părinților în gospodărie iar acest lucru se vede în activitățile sportive atât la nivel local-județean dar și la nivel național. Problema care se pune însă, ce se întâmplă cu acești copii, mai ales în lipsa unei strategii și a unui program coerent, susținut și atent monitorizat… din păcate se pierd.
Atunci urmează și o întrebare naturală, normală : ce sprijin există de la centru, din mediile urbane, de la forurile politico-administrative decizionale ?
P.R.C. : Să împărțim, totuși, această întrebare pe două planuri pentru a putea răspunde cât mai corect. Sigur este faptul că în ultimii ani, fără cele două mari proiecte dezvoltate la nivelul Ministerului Educației și Cercetării : în speță PNRAS (Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar) și Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) prin care s-au putut dota foarte multe instituții de învățământ cu echipamentele necesare, digitalizare – tablă interactivă, sistem on-line, cameră video, prezența internetului, mobilier de la grupa mică de grădiniță pregătitoare până la dotarea laboratoarelor de fizică, biologie și chimie. Deci, un factor pozitiv și de mare importanță și ajutor. Prin PNRAS s-au putut dezvolta și o serie de activități conexe, de excursii, jocuri interactive în aer liber, socializare directă, proiecte sportive etc. Un alt program dezvoltat de guvern prin minister a fost și este ”Masa sănătoasă” , mai ales pentru mediul rural unde programul face o diferență majoră și de luat în calcul pentru lupta împotriva abandolui școlar. Ca un efect și al acestui program și al muncii depuse de cadrele didactice, pot spune cu mândrie că la noi (în Ațel) în ultimii ani, abandonul școlar a fost ZERO !
Și pentru că răspunsul a fost împărțit, trebuie spus că avem cadre didactice deosebite, ce au ales naveta de la Sibiu la Ațel (minim o oră dus – o oră întors ZILNIC !) exmplul cel mai concret fiind doamna profesoară de limba română Bichiș Mihaela ce face această deplasare de patru ani de zile.
Dacă tot ați amintit de cadrele profesorale, cum sunt cele din Școala Gimnazială Ațel cât și din comunele învecinate, deoarece știu că aveți o relație de conlucrare apropiată cu mulți dintre ei ?
P.R.C. : Profesorii se împart și ei în două categorii, localnici (cei din Ațel) și ”navetiști”. Ceea ce este demn de semnalat este minunata coeziune și conlucrare a acestora, unitatea menită să aducă rezultate în actul educațional. Astfel, la gupele pregătitoare de grădiniță, doamnele prof. Educatoare Mariana Rotaru și Mariana Lepădat din Ațel și respectiv comuna aparținătoare Dupuș, titulare cu gradul întâi cu vechime de peste 25 de ani, pun aceeași pasiune pentru cei mici ca la început de carieră. La ciclul primar amintim de Cristina Pintea (tot din Ațel – titulară pe post), iar la ciclul gimnazial : Nicoleta Anghel din Ațel (Lb. Engleză și franceză, titulară), restul colegilor fiind din Birtan, Mediaș și Sibiu respectiv Șeica Mare.
Din punct de vedere financiar, al remunerației cadrelor, ce ne puteți spune, se poate asigura un trai decent ? Mai ales în aceste vremuri incerte și nesigure.
P.R.C. : Cred că este loc și de mai bine…Dar, atât pentru un debudant dar și pentru cadrele cu vechime și experiență, per total este o remunerație decentă și cred că încurajatoare pentru tinerii aspiranți la o carieră didactică, în învățământ.
Aș vrea să revenim la baschet, la importanța acestui frumos sport în viața și activitatea dvs.
P.R.C. : Făcând o punte peste ani, începând cu clasa a doua 1984, aveam 7 ani, când – Dumnezeu să-L odihnească prof. Radu Dan (față de care am avut, am și voi avea mereu un deosebit respect !) m-a selecționat după o vizită la școala nr. 1 actuala Mihai Eminescu, unde activam în Mediaș. Pe atunci, antrenorii din școlile sportive, mergeau din școală în școală pentru a ”recruta” copii pentru a forma posibilii performeri ai perioadei următoare. Așa am ajuns la baschet…o viață de om parcă a trecut de atunci. Până la majorat am jucat la școala sportivă, evoluând în toate grupele, cel mai bun rezultat fiind locul 5 la CN de juniori 1 din Târgoviște cum era în perioada aceea. După liceu, în 1995 a urmat ascensiunea la CSU Forest Sibiu în divizia A , echipă ce tocmai câștigase titlul național în urmă cu 2-3 luni cu domnul antrenor emerit Mircea Vulc pe banca tehnică. Astfel am avut ocazia timp de trei ani să fiu coleg cu nume mari ale baschetului românesc precum : Claudiu Muntean, Elemer (Helemer) Tordai (RIP), Benny Pelger, Nelu Lefter, Cornel Alecu , Viorel Ciocian, Zeljko Bubanja, primul sârb venit la Sibiu în anul 1996. O echipă deosebită, în care eram juniorul echipei, dar pur și simplu m-au adoptat și ajutat pe acest drum al performanței. În anul 1998, domnul antrenor emerit, Octavian Șerban, tehnicianul cu cea mai bună performanță din baschetul masculin românesc – Locul 5 la campionatele mondiale de la Edmoton (Canada) cu naționala de tineret a României, a dorit să îmi deschidă orizontul către arbitraj. Așa în 1998 am fost trimis la un stagiu de arbitraj la Oradea, domnul Ion Olaru din București fiind președintele colegiului central-național de arbitrii, un om extraordinar, un adevărat părinte pentru noi. Așa a început pentru mine acest minunat drum, pas cu pas, de la juniori , la divizia B – actuala Liga Întâi, iar după, 5 ani în divizia fete și din 2004 și la băieți. Am la activ în jur de 500 de meciuri arbitrate în prima Ligă, iar acum muncim să formăm și să creștem arbitrii valoroși pe zona de centru. Aici, un rol deosebit îl are arbitrul internațional Ciprian Stoica de la Sibiu.
Cum vedeți conducerea și managementul federației române de baschet sub tutela doamnei președinte Carmen Tocală ?
P.R.C. : Am avut onoarea și bucuria de a o cunoaște pe doamna președinte Carmen Tocală de pe vremea când activa la Sportul Studențesc. Prin tot ceea ce a realizat în acești ani, prin proiectele dezvoltate în sprijinul baschetului la nivel național , revitalizarea unor centre ce intraseră într-un con de umbră (Tulcea cu sala sa minunată, Pitești și Mioveni, la Sighetul Marmației inaugurarea unei săli ultra-moderne, Suceava, Rădăuți, Sibiu, Oradea, Cluj Napoca, Turnu Severin), prin emulația creată în jurul fenomenului dar și aducerea unor competiții de prim rang, toate acestea fac să spun cu respect și apreciere că federația beneficiază de serviciile unui manager și președinte de excepție cu o vastă experiență atât la nivel național cât și la nivel internațional prin funcțiile pe care le-a ocupat și ocupă. Este un președinte printre oameni, alături de oameni și pentru oameni.
Revenind la zona din nordul județului Sibiu – Valea Rârnavelor, care este relația cu celelalte școli – instituții de învățământ și cu cadrele didactice ?
P.R.C. : Influența pe care sportul a avut-o asupra mea a fost definitorie, mai ales în dezvoltarea unor relații inter-umane bazate pe respect, fairplay și conlucrare și comunicare armonioasă. Chiar în primăvara acestui an, împreună cu bunul meu prieten și coleg, Dorin Holom, de la C.S.I. Dumbrăveni, am pus bazele unui proiect sportiv-educațional cu 12 activități și de incluziune socială deja în derulare, alături de alte 4 școli. Dorim dezvoltarea acestui proiect-program pilot și extinderea plajei de activități.
Vă desfășurați activitatea în județul Sibiu și vă subordonați direct inspectoratului de învățământ din Sibiu. Care este relația cu acest organism și ce sprijin aveți de la centrul județului ?
P.R.C. : În urmă cu trei ani, tot alături de prietenul și colegul Dorin Holom și sfătuiți de domnul conferențiar universitar, Cosmin Prodea, de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din Cluj Napoca , am creat cadrul pentru un Simpozion Național dedicat dascălilor de educație fizică din județ și din țară numit sugestiv :”Lecția de educație fizică, Trecut, Prezent și Viitor”. Încet dar sigur, am crescut și a urmat sprijinul inspectoratului județean Sibiu, parteneriatul cu CSI Dumbrăveni, Facultatea de Psihologie și Științele Educației din Cluj Napoca. În al doilea an am invitat ca și speakeri pe doamna Alina Moanță – președinta senatului Universității Naționale de Educație Fizică și Sport București – rezultatul fiind și implicarea UNEFS în proiectul nostru ca și partener. Așa au luat ființă temele simpozionului :”Provocări și oportunități în lecția de educație fizică” și ”Provocări contemporane în educație fizică, sport și recuperare motrică”. Toți cei care au trimis lucrări pentru a fi publicate în volumul simpozionului, au primit atât adeverințe doveditoare cât și diplome plus plachete în cadrul unei recepții din cadrul Căminului Cultural George Coșbuc din Ațel. Volumele simpozionului au fost publicate cu ajutorul dl. Conferențiar universitar Cosmin Prodea la editura Casa Cărții din Cluj și se află și la biblioteca universitară din același oraș. Mulți colegi din zona de nord a județului au fost extrem de receptivi și s-au deschis și în a trimite materiale scrise cu subiecte precum : kineto-terapie, sport și educație fizică. Sprijinul de la inspectorat prin domnul Marius Emilian Novac, apoi domnul Mircea Galață și participarea activă a doamnei inspector școlar Claudia Mary Simțion, un real sprijin prin expertiza și experiența dânsei.
Și pentru că reprezentați școala gimnazială a comunei Ațel, v-aș întreba care este relația cu primăria și consiliul local al comunei ?
P.R.C. : Încă de la început, acum 9 ani (primul meu mandat ca și director) a fost o conexiune armonioasă între mine personal și primărie – primar dl. Ovidiu Ioan Aldea, cu SG Gheorghe Anghel și consiliul local, fără sprijinul lor nu aș fi putut realiza nimic. Terenul sintetic, dotările prin PNRR și celelalte proiecte de care am discutat, nu ar fi prins viață fără sprijinul și susținerea primăriei. Din fericire avem o viziune și un țel comun : educația și dezvoltarea copiilor din această comunitate și prin parteneriatele zonale dezvoltate a întregii Văi a Târnanavelor. Istoria deosebită a acestei părți de țară trebuie să cunoască o renaștere prin capacitarea tuturor celor ce le pasă de viitorul lor și al copiilor lor pentru generațiile viitoare.
- Prof. ed. timpurie Rotaru Mariana
- Prof.ed. timpurie Lăpădat Mariana
- Prof. înv. primar Filip Ioana
- Prof. înv. primar Opriș Adriana
- Prof. înv. primar Pintea Cristina
- Prof. înv. primar Vancea Diana
- Prof. înv. primar Marian Cristina
- Prof. lb. engleză Anghel Nicoleta
- Prof. matematică Agoșton Cosmina
- Prof. istorie Rusu Ovidiu
- Prof. geografie Moldovan Alin
- Prof. lb. română Bichiș Mihaela
- Prof. religie Opricean Ioana
Leave a Reply