Sportul românesc, într-o nebuloasă totală

Olimpiada de la Londra a fost ultima reprezentaţie sportivă majoră din acest an în cadrul căreia i-am văzut la lucru pe ai noştri. Nouă medalii, dintre care două de aur, cinci de argint şi două de bronz este palmaresul sportivilor români. Unii conducători ai destinelor sportului românesc au fost mulţumiţi de acest palmares, alţii s-au arătat dezamăgiţi de prestaţia alor noştri.
Dar Jocurile Olimpice s-au încheiat, iar în sportul românesc se simte mirosul unei reforme. Aşa cum susţinea premierul Victor Ponta (pe care îl informăm pe această cale că FOTE 2013 este în luna februarie! şi nu martie) într-un interviu, o reformă serioasă din interior care să revitalizeze sportul autohton. Curios sau nu, declaraţiile lui Ponta vin la scurt timp după ce Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, prin vocea preşedintelui Octavian Morariu, a lansat ideea potrivit căreia sportul din ţara noastră ar trebui să fie condus de forul olimpic român. Această iniţiativă, care pare a fi agreată de premierul Ponta, a stârnit deja o serie de controverse.
Cuţitele par să fie deja ascuţite pentru o luptă surdă între cei care vor să conducă destinele sportului de la noi. Interesele sunt foarte mari, la fel şi banii care se învârt în această ecuaţie, tocmai din acest motiv duelurile vor fi atât de aprige. Cert este că, până în prezent, doar COSR şi-a manifestat interesul de a subordona sportul, dar cu siguranţă mai sunt şi alţi pretendenţi care nu şi-au dat încă în vileag intenţiile.
Asistăm la o nebuloasă totală, în care fiecare caută ţapul ispăşitor pentru starea deplorabilă a sportului din România. Cert este că banii destinaţi acestui domeniu de activitate sunt din ce în ce mai puţini, dar, cu toate acestea, administrarea acestui sector suscită în continuare un interes deosebit.
Nu ne pasă de luptele care se vor purta la vârful piramidei, vrem doar ca sportul românesc să nu moară! Însă realitatea curentă demonstrează că sportul nostru este în moarte clinică…