La sfârşitul lunii iunie s-a încheiat prima etapă de iniţiere pe care C.S. Dinamo Bucureşti le-a oferit-o copiilor şcolii gimnaziale nr. 24 prin proiectul “Sport pentru dezvoltare personală”.
Interesul elevilor şi al părinţilor pentru acest proiect a fost mai mare decât ne aşteptam. Deşi grupul pilot iniţial cuprindea 25 de copii, după primele antrenamente numărul copiilor a crescut la 45 de elevi însoţiţi în mare parte de părinţii lor.
Apetitul copiilor pentru sport şi jocuri cu caracter educativ a fost debordant şi câteodată greu de stăpânit. De aceea, antrenamentul pentru dezvoltare personală a cuprins următoarele teme: depăşirea zonei de confort (depăşirea obişnuinţelor neperformante), atenţia, exprimare corporală şi relaxarea.
Depăşirea obişnuinţelor neperformante se referă la unele comportamente copiate din familie, de la alţi colegi sau cel mai des de la televizor. Agresivitatea, limbajul nepotrivit, lipsa de toleranţă şi respect pentru ceilalţi, dorinţa de afirmare prin indisciplină sunt comportamente care fac parte din felul de a fi al unor elevi. Aceste atitudini exprimă modul în care copilul s-a adaptat la mediul în care trăieşte. Deşi aceste comportamente le creează situaţii neplăcute, puterea obişnuinţei şi acţiunea mediului imediat îi limitează în a înţelege că pot fi şi altfel, că în esenţa lor sunt minunaţi şi ascund un mare talent.
Convingerea că “lumea este rea sau periculoasă”, că “ceilalţi sunt adversari” sau că “doar şmecherii câştigă” ni se comunică pe toate canalele. În cadrul proiectului “Sport pentru dezvoltare personală” dorim să dezvoltăm un spaţiu în care copiii să poată experimenta faptul că: “putem fi mai buni, mai disciplinaţi”, “că suntem în mare parte responsabili de rezultatul acţiunilor noastre”, “că fiecare copil are un talent care aşteaptă să fie descoperit şi dezvoltat”, “că avem oricând capacitatea de a schimba ceva în modul nostru de a fi şi de a vedea realitatea”. Aceste schimbări sunt posibile dacă reuşim să-i facem pe copii să-şi dorească ceva bun pentru ei, pentru ai putea motiva şi în acelaşi timp să fim noi (părinţii, profesorii, antrenorii) exemple de oameni toleranţi, înţelegători şi respectuoşi.
Atenţia este ingredientul principal în procesul de învăţare şi educare. În timpul antrenametului atenţia a fost capacitată prin jocuri interactive. La şcoală, antrenamente sau în general, implicarea atenţiei reprezintă un factor al reuşitei sau succesului, iar slăbiciunea ei – ca factor generator de erori şi eşecuri. Atenţia este prima realitate psihică ce se evidenţiază, ori de câte ori facem analiza unor rezultatele concrete. Atenţia poate fi definită ca proces psihofiziologic de orientare, concentrare şi potenţare selectivă a funcţiilor şi activităţilor psihocomportamentale în vederea realizării obiectivelor dorite. Atenţia este dependentă de voinţă şi motivaţie de aceea trebuie folosită plăcerea copiilor, într o activitate, pentru a le menţine interesul şi atenţia mai mult timp.
Exprimarea corporală a fost încurajată prin exerciţii în care copiii au executat pe rând într-un mod creativ mişcări spontane pe care ceilalţi le copiau. Astfel s-a urmărit dezvoltarea iniţiativei proprii, depăşirea timidităţii, creativitatea prin exprimare corporală a celor care exemplificau mişcarea şi pe altă parte atenţia şi viteza de reacţie a celor care imitau mişcarea propusă. Exprimarea corporală este foarte importantă pentru copii, îi ajută să se dezvolte armonios fizic, emoţional şi comportamental. Exprimarea corporală spontană şi creativă activează întreg sistemul psiho-neuro-motric.
La sfârşitul antrenamentului, după ce excesul de energie a fost cât de cât consumat, relaxarea corporală şi exerciţiile de respiraţie au reprezentat o oportunitate pentru a le sugera participanţilor că pot deveni mai disciplinaţi, mai buni la şcoală, mai inteligenţi şi performanţi, dacă asta îşi doresc cu adevărat.
Leave a Reply