Boxul, românesc şi de aiurea, este un nesecat izvor de poveşti extraordinare, care par rupte dintr-un tărâm incompatibil cu realitatea. Cam aşa este şi cea pe care v-o propunem în rândurile care urmează şi care, de curând, a trecut de graniţa vârstei de un secol.
Ca să poziţionăm cu precizie istoria noastră, vă spunem că suntem în 1912, iar unul dintre cei mai renumiţi boxeri americani ai epocii, Jack Johnson, se afla în pelerinaj prin Europa. Mai precis, Jack Johnson era în exil, deoarece intrase în incidenţă cu controversata lege “Mann Act”, care interzicea trecerea prostituatelor peste graniţa unui stat, iar Jack Johnson decisese să se căsătorească exact în acea perioadă cu o fostă femeie care înainte practicase “cea mai veche meserie din lume”.
El fusese condamnat pentru acest lucru în SUA, motiv pentru care până în 1919 s-a aflat în exil în Europa, America de Sud sau Mexic.
Jack Johnosn era campion mondial la categoria grea, titlu pe care l-a obţinut după o altă poveste cu cântec. Johnson era un pugilist de culoare, iar afişele care au împânzit Capitala începutului de veac au făcut furori. Nimic nu s-a comparat însă cu plimbarea boxerului de peste Ocean pe Bulevard, când sute de curioşi s-au strâns să îl vadă pe Jack Johnson în carne şi oase.
“Pugilistul de ciocolată” a devenit atracţia numărul unu a Bucureştilor, astfel că tribunele au fost pline până la refuz la demonstraţia organizată la Circul Sidoli. Circula legenda că nu există om care să îl poată învinge pe Johnson, iar forţa sa herculeană se putea lesne observa după statura fizică impresionantă.
Jack Johnson (foto dreapta) a boxat câteva reprize cu sparring-parteneri din staff-ul său, smulgând ropote de aplauze pentru tehnica sa impecabilă şi pentru gabaritul său impunător şi spectaculos. Apoi Johnson a realizat o demonstraţie de antrenament la punching-ball. Murmure de admiraţie au fost stârnite de repeziciunea loviturilor trimise cu putere de masivul sportiv. Lovitura de teatru a fost păstrată pentru finalul antrenamentului cu public. Două croşee care le-au întrecut pe celelalte în tărie, urmate de o directă la fel de puternică, au făcut ca punching-ball-ul să fie smuls din cârlig.
A doua zi, în faţa unei asistenţe record, Johnson şi-a început ca de obicei show-ul demonstrativ, cu reprize în faţa celor care îl însoţeau. Apoi a venit momentul culminant, în care marele boxer a anunţat că oferă un premiu de 1000 de lei temerarului spectator care va avea curajul să urce în ring alături de el. Suma era una extrem de atrăgătoare, iar condiţia era ca amatorul de senzaţii tari să rămână în picioare timp de un minut, în dispută cu uriaşul campion mondial.
Deodată, în sală s-a aşternut o linişte mormântală. Nimeni nu dorea să ţină periculosul pariu. Totuşi, un tânăr înalt şi solid, care se afla pe ultimele rânduri ale tribunei, şi-a luat inima în dinţi şi a avansat hotărât să fie pe post de David în această dispută inegală. Numele său merită reţinut: Ion Popovici.
Desigur că românul nu putea emite pretenţii în faţa colosului de culoare, astfel că Jack Johnson l-a făcut K.O. în mai puţin de un minut. Povestea nu se încheie însă odată cu gongul care anunţa finalul ineditei partide.
Ion Popovici a fost dus într-o cabină pentru a-şi reveni după loviturile încasate, iar Jack Johnson a venit la adversarul său ad-hoc şi i-a oferit premiul de 1000 de lei. Chiar dacă Popovici nu rezistate minutul solicitat, Johnson şi-a motivat gestul prin admiraţia curajului lui Ion Popovici, primul spectator care răspundea la un astfel de apel din partea deţinătorului centurii mondiale. În niciun alt oraş, unde Johnson susţinuse antrenamente, nu existase vreun spectator care să dorească să încrucişeze mănuşile cu el.
Jack Johnson era un boxer afro-american, iar pigmentul pielii sale l-a împiedicat în mod repetat să ajungă la disputa pentru titlul mondial, la categoria grea. Motivul era unul rasial şi discriminatoriu. În acea perioadă, campionii mondiali nu doreau să lupte cu un pugilist de culoare. În cele din urmă, pe 26 decembrie 1908, Jack Johnson a primit dreptul de a fi challenger, învingându-l pe canadianul Tommy Burns, într-un meci disputat la Sydney, în Australia.
Jack Johnson a boxat apoi până la vârsta de 60 de ani, fiind unul dintre cei mai longevivi pugilişti din toate timpurile. Totalul carierei sale de profesionist include 114 meciuri, din care a obţinut 80 de victorii.
Leave a Reply