Ne-am obişnuit ca societatea românească a secolului XXI să fie plină de hibe, nereguli, mârşăvii, corupţie şi lista poate continua la nesfârşit. Nu trece o zi fără să rămânem cu gura căscată de lacunele acestui sistem incompetent în interiorul căruia suntem prizonieri de ani de zile. Fiecare luptă să supravieţuiască în această junglă, unii reuşesc, alţii nu şi rămân la voia întâmplării. Afectate sunt toate domeniile de activitate ale acestei societăţi exasperante. Fie că vorbim de administraţia publică, de finanţe, de armată sau sport, flagelul nelegiuirilor s-a înrădăcinat în România şi pare că nu mai există nicio cale de scăpare.
Sportul, aşa cum precizam mai sus, este deopotrivă afectat de această stare de fapt. Dacă ne apucăm să numărăm sălile de sport sau bazele de antrenament lăsate în paragină sau desfiinţate nu ne-ar ajunge o zi. Pe zi ce trece, sportul românesc se afundă şi mai tare ca să nu facă notă discordantă faţă de societatea din care provine. Aproape că nu există club sau federaţie care să nu se confrunte cu probleme, fie că e vorba de plata salariilor, de întreţinerea bazelor sportive, de lipsa de fonduri etc.
Într-o situaţie asemănătoare se găseşte Clubul Sportiv Petrolul Ploieşti, un club de tradiţie al României, aflat în subordinea MTS, care în acest an împlineşte 55 de ani de la înfiinţare şi care se află pe marginea prăpastiei din cauza ignoranţei factorilor de decizie. Calvarul a început pentru CS Petrolul în urmă cu patru ani, mai exact în 2009, când a fost demarat proiectul construcţiei noului stadion al echipei de fotbal, care a provocat serioase probleme pentru clubul prahovean. “Când s-a contruit stadionul „Ilie Oană”, spaţiile noastre au fost afectate. Noi eram administratorii acestor spaţii, care se aflau în proprietatea MTS-ului. A apărut peste noapte o hotărâre de Guvern, 1072/2009, prin care toate activele au trecut din patromoniul MTS-ului în patriomoniul Consiliului Local. Trageţi şi dumneavoastră concluziile… cineva a cerut aşa ceva şi i s-a pus pe tavă acest cadou”, dezvăluie Eduard Crângaşu, directorul CS Petrolul, care se luptă în tot acest timp cu morile de vânt, evident, fără rezultat.
Cum era de aşteptat, deşi spaţiile cu pricina au trecut în patrimoniul Consiliului Local, nicio lucrare de modernizare sau întreţinere nu a fost executată până la această dată. Imobilele au rămas în paragină, cu excepţia bazinului de înot Vega, unde s-au efectuat mici lucrări de întreţinere. „Când s-a emis acea hotărâre de Guvern, am fost deposedaţi şi de sediul administrativ, şi de bazinul Vega, care aparţinea tot clubului nostru. În privinţa sediului administrativ, a fost lăsat deliberat în paragină, nu s-au alocat fonduri pentru întreţinerea lui”, comentează Crângaşu.
Şi cum un rău nu vine niciodată singur, odată cu preluarea bazelor CS Petrolul de către municipalitate, zeci de oameni au fost concediaţi pentru că nu au mai avut obiectul muncii. „Oamenii care se ocupau de întreţinere au fost disponibilizaţi. Ei aveau obligaţia, când au preluat spaţiile, să preia şi personalul pe care îl aveam noi în subordine. Această stare a condus la erodarea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor sportive şi compromiterea obiectivelor pe care ni le-am asumat an de an”, a adăugat directorul CS Petrolul.
Descentralizărea a distrus bazele sportive
Pierderea drepturilor MTS-ului asupra bazelor sportive ale CS Petrolul a însemnat şi distrugerea lor. Odată cu demolarea vechiului stadion, a fost demolată şi pista de atletism, singura omologată din judeţul Prahova. În locul ei, fosta conducere a Primăriei Municipiului Ploieşti a construit o pistă de 180 de metri, acolo unde atleţii legitimaţi la club sunt nevoiţi să se antreneze. Mai mult decât atât, această nouă pistă este destinată şi publicului larg, lucru care afectează din plin programul atleţilor de performanţă. De asemenea, sălile de sport ale clubului prahovean sunt insalubre, având spaţii ermetice, fără sursă de lumină, căldură sau apă. „Atenţia lor a fost focusată strict pe construcţia stadionului, restul n-a mai contat”, mai spune Crângaşu.
Trecerea bazelor sportive în administrarea Consiliului Local Ploieşti a atras cu sine pierderea singurelor surse de venituri proprii pentru club. În aceste condiţi, nemai având baze, clubul nu mai are ce să închirieze. „Suntem la mâna ministerului, depindem de bugetul pe care ni-l alocă, care ştim prea bine că e foarte mic. Am făcut nenumărate solicitări către toate instituţiile care ar putea să ne ajute: MTS, fosta ANST, Primăria Municipiului Ploieşti sau Prefectura Judeţului Prahova. Spre exemplu, actualul primar al Ploieştiului (n.r. Iulian Bădescu) mi-a lăsat impresia că este un om de cuvânt şi sper într-o rezolvare a lucrurilor. El mi-a promis că ne va ajuta”, precizează cu speranţă în glas Crângaşu, care caută o soluţie salvatoare, dar care se încăpăţânează să rămână ascunsă deocamdată.
Tăvălugul birocraţiei din România, care a stors ultima picătură de vlagă din clubul prahovean, l-a determinat pe directorul de la Ploieşti să nu vadă cu ochi buni descentralizarea sportului românesc, un proces care ar periclita existenţa acestui domeniu de activitte. „Am înţeles că se doreşte o descentralizare a sportului, adică toate cluburile care aparţin de MTS să treacă în subordinea Primăriilor. Ceea ce s-a întâmplat la CS Petrolul din 2009 încoace este un exemplu pentru ceea ce se poate întâmpla dacă sportul va fi descentralizat. Toţi cei care susţin descentralizarea să privească spre noi şi să vadă ce ni s-a întâmplat. Să tragă ei concluziile! Eu nu sunt adeptul descentralizării. Cum va mai controla ministerul performanţa sportivă dacă va renunţa la finanţare şi la bazele sportive?”
„Părinţii îşi iau copii şi pleacă acasă!”
CS Petrolul are 14 secţii sportive şi aproximativ 400 de sportivi la toate nivelele de pregătire, dintre care 250 sunt legitimaţi cu viză. Ca la orice club cu pretenţii, conducerea prahoveană îşi doreşte să-şi sporească numărul de sportivi, dar acest lucru a devenit practic imposibil din cauză că tot mai mulţi părinţi au renunţat la ideea de a-şi duce copii să facă sport la clubul prahovean. „Întâmpinăm un regres majos odată cu pierderea bazelor, deoarece nu mai putem atrage copii să facă sport. Părinţii vor să existe nişte condiţii normale, dar când văd situaţia existentă, preferă să-i ia acasă. Când vom avea condiţii de nivelul anului 2013, atunci vom avea copii în sălile de sport. Pe deasupra, ne e destul de greu să-i mai motivăm pe sportivi şi antrenori. Antrenorii îi motivează pe copii, iar ei sunt mânaţi de nebunia de a face performanţă, chiar şi pe burta goală. Din bugetul pe care îl avem, asigurăm cantonamente, echipamente, vitaminizare, dar nu ne putem permite să îi premiem pe sportivi din cauza acelei ordonanţe care interzice premierea celor care obţin rezultate bune pe plan naţional. Toată lumea are pretenţii să luăm medalii internaţionale, dar când e vorba de premieri ale sportivilor cu rezultate bune şi pe plan naţional, nu există această posibilitate din cauza acelor legi. În aceste condiţii, trebuie să apelăm la bunăvoinţa părinţilor şi a sponsorilor. Dar sponsorii, atâta timp cât nu ai ce să le oferi, nu vin să investească”, povesteşte Crângaşu.
Un amănunt paradoxal, care reliefează situaţia tragi-comică a sportului românesc se regăseşte, deopotrivă, în curtea CS Petrolul, fiind un exemplu că în România se pun mai mereu boii înaintea carului. Clubul prahovean are maşină pentru transportul sportivilor, dar nu are şofer. „Această situaţie a apărut din cauza că am primit ordin să desfiinţăm mai multe posturi. Nici nu putem să angajăm pentru că legea nu ne permite. Ca să angajăm un om, trebuie să fie daţi afară şapte oameni. E un paradox pentru noi, să avem maşină proprie şi să apelăm la firme private de transport”, se plânge directorul din Ploieşti, care nu dezarmează şi susţine că va lupta în continuare pentru redresarea clubului pe care îl păstoreşte. Voi lupta pe toate fronturile pentru a ajuta sportivii şi antrenorii. Acesta e lucrul pe care îl ştiu să-l fac cel mai bine. Voi face în continuare demersuri pentru binele CS Petrolul. Vreau să rog pe toţi cei care pot pune umărul la efortul nostru colectiv pentru ca CS Petrolul să nu-şi piardă identitatea şi să nu dispară din peisajul performanţei sportive româneşti.”
Parteneriatul cu FR Sambo, o picătură într-un ocean
Dacă până acum am evidenţiat gravele probleme cu care se confruntă CS Petrolul, merită să trecem în revistă şi părţile pozitive pentru a mai îndulci situaţia. Luna trecută, clubul prahovean a făcut un parteneriat cu Federaţia Română de Sambo şi Lukoil prin care sala de lupte şi sambo a fost reamenajată la cele mai înalte standarde. Această realizare i-a dat curaj lui Crângaşu, care speră ca de acum înainte infrastrctura CS Petrolul să fie recondiţionată cu sprijinul unor societăţi private dispuse să investească în sport. „Mi-aş dori să am condiţii ca la sala de sambo şi lupte la fiecare secţie în parte. E un lucru deosebit pe care l-am realizat cu preşedintele FR de Sambo, Viorel Gâscă. Pe această cale, vreau să-i mulţumesc pentru tot ajutorul. Cred că acesta va fi viitorul sportului, să reuşim să atragem şi să convingem diferite societăţi private să investească în cluburi. Altfel, doar cu banii de la bugetul statului, ne va fi din ce în ce mai greu”, a conchis
Eduard Crângaşu: „CS Petrolul este în subordinea MTS-ului, de aceea îmi e foarte greu să cred că ministerul va renunţa la acest club, care este o legendă a sportului românesc.”
FOTO: Cosmin Iftode.
* Articol preluat din numărul 41 (august) al revistei Sport Revolution
Leave a Reply