Pasiunea pentru luptă – drumul către C.E. de box

Ce legătură ar putea avea un practicant de arte marţiale mixte cu boxul? Aparent, câteva antrenamente în care apar şi lovituri de braţ şi…cam atât. Povestea mea în lumea boxului începe în 2012, atunci când am intrat în sala de antrenament a lotului naţional condus de Adrian Lăcătuş. Motivul aflării mele acolo ţinea de domeniului acumulării unei experienţe diferite de luptă, la cel mai înalt nivel feminin din România.

Şi, într-adevăr, antrenorii mei, Tiberiu Florescu şi Paul Kasprovschi, nu s-au înşelat în decizia lor de a mă testa în acest cadru inedit. Antrenamentele foarte dure, un lot extrem de serios şi experimentat m-au ajutat în creşterea mea că luptătoare şi am înţeles ce înseamnă pasiunea pentru box şi dedicarea totală în acest sport.

În acel moment, lotul naţional se afla în pregătirea olimpică pentru Londra, acolo unde avea să participe Mihaela Lăcătuş, o sportivă de excepţie, care a reprezentat cu mândrie România la prima Olimpiadă de box în care şi-a făcut prezenţa şi partea feminină a acestei lumi. În acest context, am reuşit să fiu prezentă la antrenamente de cel mai înalt nivel şi să cunosc oameni care ulterior au devenit modele în viaţa mea. Mă refer aici la Stela Duţă, un performer de excepţie, de talie profesionistă, care a demonstrat în ultimii zece ani ce înseamnă să îţi depăşeşti condiţia, să lupţi pentru fiecare victorie ca şi cum totul depinde de acest lucru şi să demonstrezi în mod constant că voinţa, credinţa în Dumnezeu şi muncă asiduă sunt ingredientele de succes pentru orice om.

Alături de ele am început să înţeleg arta boxului şi să mă adaptez din ce în mai bine. Atunci, antrenorul Adrian Lăcătuş ne-a propus o eventuală colaborare în vederea participării la Campionatele Europene şi Mondiale cu scopul de a mă califica la Jocurile Olimpice de la Rio, din 2016.

Însă, din cauza activităţii intense în cadrul Federaţiei Române de Kempo şi în lumea MMA-ului, această idee a rămas un deziderat şi o amintire plăcută asupra visului olimpic pe care, trebuie să recunoaştem, există în fiecare sportiv. Deşi am renunţat o perioadă la antrenamentele specifice de box în cadrul lotului naţional, am continuat să mă antrenez în acest sens cu maestrul Virgil Fâşie, un antrenor cu renume în lumea boxului profesionist la nivel internaţional. Atunci când Adrian Lăcătuş ne-a contactat pentru a face parte din echipă care va reprezenta România la Campionatul European din acest an (categoria olimpică 64 kg), am resimţit bucuria de a lupta în acest sistem, dar şi responsabilitatea de a reuşi o prestaţie de calitate şi o performanţă cât mai înaltă.

Având în vedere că ediţia acestui Campionat European va avea loc în Bucureşti, emoţiile sunt pe măsură, în încercarea de a ocupa un loc cât mai înalt în clasamentul final.

În tentativa de a descrie ceea ce simte un luptător, respectiv boxer, înainte de începutul competiţiei şi de intrarea în ring, cred că cel mai potrivit cuvânt de a descrie starea acestuia este “război”. Mergem la război, indiferent de sistemul de luptă în care ne luptăm. Dorinţa de a cuceri, de a demonstra, de a fi mai bun decât tine însuţi/însăţi şi decât toţi adversarii cred că sunt coordonate pe care le au majoritatea sportivilor.

În ceea ce priveşte Campionatul European de box, lucrurile sunt puţin diferite. Consider că fiecare dintre sportivele participante au o misiune diferită: veteranele lotului aceea de a confirma valoarea şi maturitatea pe care au acumulat-o, generaţia nouă de a demonstra şi de a-şi consolida poziţia în lotul naţional. În cazul meu, consider că reprezint lumea artelor marţiale, capabilă să se adapteze la orice sistem de luptă în care i se cere să concureze. Deşi lumea MMA-ului este probabil cea mai dura în privinţa durerii şi accidentarilor, dar şi antrenamentelor, am înţeles de ce boxul este considerat ca fiind unul dintre cele mai grele sporturi în general.

Boxul implica efort maximal la nivelul superior al corpului, ceea ce face că respiraţia, anduranţa şi capacitatea de efort să difere faţă de sistemele în care se folosesc lovituri de picioare şi lupta la sol. Sper că antrenamentele de box alături de maestrul Virgil Fâşie şi lotul naţional de box condus de maestrul Adrian Lăcătuş să-şi arate roadele şi să reuşim o performanţă demnă în cadrul acestor Campionate Europene.

Cu credinţa că încrederea acordată de Federaţia Română de Box, determinarea, dorinţa de a câştiga, pasiunea pentru luptă şi auto-depăşire îşi vor face simţită prezenţa, sper că participarea mea în cadrul acestor Campionate să aducă o calificare pentru Campionatul Mondial din Coreea de Sud şi un gând smerit către Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro.

* Articol de Cristiana Stancu.

** Text publicat în numărul 49 al revistei Sport Revolution.