Între 28 aprilie şi 5 mai, la Tokyo, s-au desfăşurat Campionatele Mondiale de tenis de masă pe echipe, atât la feminin, cât şi la masculin. În sala „Yoyogi Gymnasium” din capitala Japoniei s-au prezentat 207 echipe naţionale, 96 la feminin şi 111 la masculin, stabilindu-se astfel un nou record de participare. Echipele s-au luptat pentru podiumuri, dar şi pentru „promovarea” în diviziile superioare.
Istoria Campionatelor Mondiale, care au debutat la băieţi în 1929 şi la fete patru ani mai târziu, consemnează o dispută interesantă între cele două continente, Asia şi Europa, care au contribuit constant la dezvoltarea acestei frumoase discipline olimpice.
Între 1950 şi 1956, echipa feminină a României a câştigat de cinci ori „Cupa Corbillon” şi titlul de campioană a lumii.
Angelica Rozeanu şi Ella Zeller Constatinescu au adus României multe satisfacţii. Nu pot fi uitate nici titlurile la individual, dublu feminin, aduse de cele două sportive, dar şi de Maria Golopenţa-Alexandru şi Geta Pitică.
Într-un clasament „all time” al naţiunilor, România se situează pe un veritabil loc trei (5 medalii de aur), după Japonia (8) şi China (17), dar înaintea Cehoslovaciei (3), Angliei (2), Coreei de Nord (2), Germaniei (2) şi S.U.A. (2).
La băieţi, dominaţia Chinei (18) şi Japoniei (7) este întreruptă de Ungaria (10). În continuare vin Cehoslovacia (6), Suedia (5), Austria (1), Anglia (1) şi S.U.A. (1).
Revenind la competiţia desfăşurată în acest an în capitala niponă, aproape 800 de sportivi s-au întrecut cinci divizii valorice, fiecare conţinând patru grupe a câte şase echipe naţionale.
Divizia „Campioni” a avut în componenţă 24 de echipe care, după întrecerea din grupă, pe sistemul „fiecare cu fiecare”, s-au despărţit în grupele 1-12 şi 13-24.
România a făcut parte la feminin din Grupa A, alături de China, Coreea de Nord, Polonia, Slovacia şi Austria, pierzând la primele două şi câştigând la ultimele trei.
Elisabeta Samara, Daniela Dodean-Monteiro, Bernadette Szöcs, Camelia Poştoacă şi Cristina Hîrici, după calificarea în grupa de elită (1-12), au oferit una dintre surprizele competiţiei, învingând Coreea de Sud în sferturi. Fetele au fost învinse ulterior de campioana mondială din 2010, Singapore, scor 1-3 la general şi au terminat competiţia pe locul al cincilea, o poziţie onorantă.
În continuare, China, Singapore, Japonia şi Hong Kong şi-au disputat titlul. China a trecut de Singapore şi în finală de Japonia, bronzul revenind formaţiilor din Singapore şi Hong Kong.
De menţionat că Japonia a lipsit din finală la masculin. Echipa ţării noastre s-a clasat pe locul al cincilea în grupa C din divizia „Campioni”. A învins Portugalia şi Ungaria, dar a pierdut cu Grecia, Franţa şi Japonia. A ajuns în grupa „13-24” cedând în faţa Spaniei şi ocupând, în final, locul 21.
În grupa „1-12”, China a învins Taipei, iar Germania, Japonia. Ulterior, chinezii au trecut de nemţi în finală.
Aşadar, echipa feminină a României şi cea masculină a Germaniei au făcut cinste Europei în lupta cu frontul asiatic de sud-est! Sigur, băieţii noştri puteau mai mult. Filimon, Szöcs, Cazacu, Munteanu şi Ionescu ştiu acest lucru.
Campionatul Mondial de la Tokyo s-a încheiat cu un cutremur de 6 grade pe scara Richter, fără urmări.
Articol apărut în nr. 49 al revistei Sport Revolution
Leave a Reply