S.R.: Ce semnifică pentru dvs. această aniversare, ca sportiv, ca preşedinte al COSR şi ca român?
A.P.: Aniversarea centenarului olimpismului românesc este un proiect foarte drag mie şi l-aş caracteriza în trei cuvinte: RECUNOŞTINŢĂ, MÂNDRIE şi SĂRBĂTOARE. Mă bucur că am avut ocazia să trăiesc astfel de clipe împreună cu cei care alcătuiesc mişcarea olimpică a ţării noastre, dar şi cu invitaţi de seamă de peste hotare care au confirmat, prin prezenţa lor la această gală, valoarea olimpismului românesc. Sunt fericit că am reuşit să aducem bucuria revederii cu colegii pe chipurile marilor noştri campioni, dar şi pentru faptul că am organizat un eveniment dedicat 100% lor, celor care prin munca şi depăşirea limitelor, au făcut cunoscut tricolorul României pe cele mai îndepărtate arene sportive. Ca preşedinte al COSR, am fost în primul rând implicat pentru a putea oferi campionilor şi invitaţilor noştri o sărbătoare adevarată.
Ca român am fost şi mai emoţionat, decât am fost ca sportiv, pentru că nu e uşor să vezi intr-o sală ce are mai bun sportul românesc. Marii campioni ai României s-au reîntâlnit la o sărbătoare care cred că s-a ridicat la nivelul rezultatelor noastre.
S.R.: Care sunt provocările cu care se confruntă COSR în acest moment?
A.P.: Punctul zero de la care putem construi, fundaţia pe care putem ridica mişcarea olimpică, este sportul de masă. Performanţa sportivă atrage lumea înspre sport şi noi va trebui să ne diversificăm acţiunile de stimulare a implicării unui număr cât mai mare de oameni în activităţile sportive. Creşterea numărului de practicanţi ai sportului la toate nivelurile şi a coeficientului de populaţie activă în sport, promovarea de modificări legislative care să atragă sponsori şi mă refer aici la Codul Fiscal, Legea Sponsorizării, Legea Sportului, mărirea veniturilor proprii ale COSR şi ale federaţiilor, acordarea, în continuare, a rentelor viagere sunt câteva dintre chestiunile care trebuie rezolvate cât mai curând şi pe care le putem numi provocări.
S.R.: Ce perspective şi oportunităţi se deschid mişcării olimpice româneşti în contextul actual?
A.P.: Aici v-aş răspunde cu o bucată din discursul meu de la Centenarul Olimpismului, în care cred cu foarte multa tărie: „Potenţialul României, imens şi de necontestat, a contrazis uneori sorţii, alteori i-a rescris. Am câştigat o primă medalie olimpică în 1924, în vremuri grele, când disciplina la care am bifat cu mândrie un titlu, rugbyul, era încă doar visul unor oameni ambiţioşi. Am continuat, mânaţi de aceeaşi pasiune, să luptăm cu provocările, cu limitările timpurilor, cu propriile temeri. Şi am câştigat. Şi uitându-mă la tinerii care ne reprezintă în competiţiile dedicate juniorilor, ştiu că vom continua să câştigăm. Iar dacă sportul românesc va fi valorificat aşa cum ne dorim cu toţii şi sprijinit cum trebuie, înseamnă că păşim cu dreptul în cel de al doilea secol de olimpism, care trebuie să fie cel puţin pe măsura predecesorului său. Sportul românesc ne-a făcut ceea ce suntem astăzi şi în aceeaşi măsură noi am făcut sportul românesc cunoscut, apreciat, învingător. Aceasta ne este mândria şi răsplata.“
S.R.: Sunteţi un adept al politicii sportive bazate pe marketing, management eficient, gestionarea imaginii şi performanţă sportivă şi administrativă dezvoltată de predecesorul dvs., dl. Morariu?
A.P.: Predecesorii mei au impus nişte standarde înalte, au avut contribuţii esenţiale la ceea ce înseamnă olimpismul astăzi, prin urmare mă simt onorat şi obligat să fac la rândul meu lucrurile să progreseze. Cu siguranţă voi prelua toate aspectele pozitive ale activităţii dlui Morariu, dar voi încerca să impun şi cât mai multe din obiectivele mele din Strategia România Olimpică 2014‑2024.
S.R.: Planul dvs. de management se opreşte la Rio 2016, sau putem privi în perspectivă şi extrapola către Tokyo 2020?
A.P.: Din momentul în care mi-am depus candidatura, am prezentat oamenilor de sport programul meu intitulat România olimpică 2014-2024. Am căutat să fac cât mai clară intenţia mea de a pune în practică un plan pe termen mediu sau chiar lung dacă vreţi, depinde cum priveşte fiecare această perioadă de zece ani pe care am luat-o eu în discuţie. Am propus un plan potrivit COSR-ului, pentru ca obiectivele comitetului să fie îndeplinite cu paşi strategici bine definiţi. Mandatul meu, într-adevăr, se referă în prima instanţă la următorii doi ani, însă acest program trebuie continuat, indiferent de oamenii care alcătuiesc COSR‑ul, pentru că este un program rezultat dintr-o analiză la rece, pertinentă şi realistă, care propune soluţii care împreună alcătuiesc o strategie de gestionare coerentă.
Leave a Reply