Jiu Jitsu brazilian este sportul de contact cu o răspândire destul de importantă în ultimul timp, punctul de plecare al popularităţii fiind competiţia fără reguli, Ultimate Fighting Championship de la începutul anilor 90.Lansat ca sistem de luptă de către familia Gracie, bjj-ul, aşa cum este cunoscut peste Ocean, şi mai nou în lume, este deseori contestat ca fiind o artă cu structură proprie, considerat mai mult ca o şcoală de newaza din ju-jitsu traditional sau judo.
În România, bjj-ul a avut o ascensiune marcantă în ultimii 10 ani, deşi nu există o federaţie naţională sau un organism recunoscut de federaţiile internaţionale de profil.Asta poate şi datorită federaţiilor tradiţionale, care deşi recunosc importanţa luptei la sol, s-au mărginit să profite de sistemul de antrenament şi luptătorii formaţi în bjj, dar nu au dorit să accepte existenţa acestei ramuri de sport, cu principii şi reguli distincte.
Chiar şi în lipsa unei promovări egale ca ramură de sport, bjj-ul a luat amploare, în ţara noastră existând mai multe reprezentanţe ale unor echipe puternice, antrenori cu experienţă, dar şi peste 25 de centuri negre, un lucru inedit în acest context, deoarece o astfel de gradaţie se obţine cu dificultate.
În cele ce urmează, vom încerca să răspundem unor întrebări simple referitoare la jiu jitsu brazilian: Prin ce se distinge acest sport de contact şi ce lucruri de bază ar trebui ştiute de către orice practicant de bjj?
Pentru aceasta l-am chestionat pe antrenorul Cătălin Vlad, liderul uneia dintre cele mai răspândite organizaţii de bjj de la noi din ţară, MatSide Jiu Jitsu Romania.
Cu o experienţă de peste 12 ani în bjj, centură neagră în această disciplină, acesta a urmat de două ori cursurile Şcolii Naţionale de Antrenori (disciplină pentru bjj nu există), fiind calificat ca şi antrenor de Judo şi Kempo, este multiplu medaliat în competiţii de profil şi arbitru internaţional. Deasemenea, are alţi mulţi ani de experienţă în alte sporturi de contact cum ar fi Kyokushin Karate, Sanda Wushu, Kickboxing, Box şi are calificări de preparator fizic şi terapie manuală.
Iată răspunsul său:
„BJJ-ul este arta care a revoluţionat întreg mediul marţial, nu neapărat prin relevarea importanţei luptei la sol, ci mai ales prin întoarcerea la originile ancestrale ale fiinţei umane, atunci când nu exista luptă specializată cu folosirea loviturilor de pumn sau picior, ci încleştări din picioare continuate la sol.
Conceptual, bjj-ul este fundamental diferit de principiile din judo sau ju-jitsu tradiţional.Este neimportantă asemănarea între tehnici, pentru că finalitatea acestora este dată de funcţiunile biologice ale corpului uman.O strangulare rămâne o strangulare, iar o forţare a unei articulaţii în sens nenatural are aceeaşi finalitate.
Modul de izolare a unei arii teritoriale din corpul uman e însă diferit, setarea tehnicilor are principii diferite, unghiurile sunt diferite, iar fundamentală pentru bjj este cucerirea şi stabilizarea unei poziţii înaintea unei submisii.
Aş defini bjj-ul ca fiind arta de a crea şi a închide spaţii al cărei concept central este conexiunea între două corpuri, ştiindu-se foarte bine că un spaţiu determinat nu poate fi ocupat decât de unul dintre ele.
Aş asemui plastic construcţia bjj-ului cu proprietăţile smoalei.Posibil ca alte sporturi de contact să poată fi asemeni săbiilor strălucitoare sau ciocanelor ce taie sau zdrobesc totul în calea lor.Introduceţi-le în smoală şi vedeţi ce se întâmplă cu strălucirea şi puterea lor.
În plus, bjj-ul a adus bucuria antrenamentului relaxat, a prieteniei fără ierarhii, într-o lume încărcată de un excesiv tradiţionalism.Practicat cu pasiune şi grijă faţă de corp, bjj-ul este o soluţie excelentă pentru orice vârstă, mai ales datorită preponderenţei de luptă la sol.
Celor care spun că bjj-ul nu e funcţional în autoapărare, le răspund că indiferent de disciplină, sparring-ul este cel care contează.Iar bjj-ul are din plin, desfăşurat în condiţii mai sigure decât în alte sporturi de contact.Acolo se învaţă simţul distanţei şi al conexiunii între corpuri, atât de important în haosul unei confruntări neprevăzute, unde tehnicile se găsesc extrem de greu şi unde instinctele funcţionează.
Pe de altă parte, are importanţa sa dovedită şi în alte sporturi de contact conexe. De ce credeţi că judoka olimpici cum ar fi Flavio Canto, Travis Stevens, Mat D Aquino sau Jimmy Pedro au studiat intens bjj-ul pentru ca apoi să obţină gradaţii importante în acest sport? Ce le-ar mai fi trebuit, dacă aveau judo, mai ales practicat la un nivel extrem de ridicat? Şi nu e vorba doar de judo, dar şi de lupte, ca să discutăm de sporturi olimpice versus sporturi neolimpice.
Ce ar trebui să stea la baza pregătirii oricărui practicant de bjj?
În opinia personală, ar trebui urmate 10 direcţii de evoluţie, cu menţiunea că fiecare antrenor, fiecare şcoală, propune principii proprii sau mărci individuale de luptă (cu accent pe top game sau bottom game, old school sau modern school, etc).În general, fiecare echipă de bjj are trebui să aibă programă proprie, programe de formare a instructorilor şi ar trebui să se orienteze după educatori cu experienţă în sporturi de contact conexe, datorită bazei de formare şi educare deja existentă.
Astfel:
1.Acrobaţie şi stretching
Oricare practicant ar trebui să-şi însuşească elemente acrobatice de bază (căderi, rostogoliri, rulări), precum şi elemente gimnastice primare de încălzire şi preparare a corpului pentru diverse activităţi, sportive sau nesportive.
Ajungerea în siguranţă la sol este unul dintre dezideratele de bază ale bipedului.Degeaba te focusezi pe un amalgam de tehnici la sol care mai de care mai moderne, dacă la prima piedică, impactul cu solul îţi provoacă prejudicii.
Pe de altă parte, elementele de încălzire, stretching-ul activ şi pasiv sunt necesare vieţii de zi cu zi, sănătăţii individuale, indiferent că mergem la sală sau nu.Industria sportivă, cramponată de timp şi spaţiu tinde să nege şi să treacă peste acest aspect, foarte important, care ne fereşte de accidentări şi ne oferă longevitate sportivă şi nu numai.
2.Proiectările.
Bjj-ul are preponderenţă de luptă la sol, dar orice luptă porneşte din picioare.Pe de altă parte, chiar şi în stilurile conexe, cu preponderenţă de luptă în picioare, începătorii învaţă multe lucruri, lucrând de la sol.Nu trebuie să blamăm bjj-ul ca fiind stilul celor ce se pun pe jos, de aceea consider că de principiu, în bjj ar trebui ştiute, cel puţin o proiectare cu ajutorul braţelor, una cu ajutorul picioarelor şi una cu ajutorul şoldului.
Exersând cel puţin o dată pe săptămână zona de luptă în picioare, practicantul va avea dexterităţi de bază în ducerea unui adversar la sol, dar şi poate să înţeleagă construcţia unui sistem defensiv împotriva unui adversar specializat în lupta în picioare.
3.Prizele.
Retenţia adversarului, atât din picioare, cât şi la sol, e foarte importantă.Nu vei putea prinde corect şi bine oponentul, nu vei putea lupta eficient.
Trebuie să ai mâini puternice, iar asta se construieşte nu numai în sala de bjj, ci şi cu antrenament adiţional (benzi elastice, bară cu greutăţi, discuri, etc). Sălile de escaladă, care au pereţi pentru căţărare sunt deasemenea o variantă bună.
Pe de altă parte, prizele trebuie să fie eficiente, trebuie să reţină suficient, dar tensiunea din muşchi nu trebuie să obosească mâna, de aceea adaptarea şi ajustarea sunt concepte de bază pe acest segment.
Nu în ultimul rând, locul unde pui priza îţi deschide drumul spre victorie.Poţi avea mâini puternice, care să reţină suficient, dar dacă nu înţelegi importanţa izolării ariilor teritoriale ale corpului şi a schimbării prizelor în funcţie de mişcarea în spaţiu-timp pentru a genera pârghii, eficienţa va fi scăzută.
4.Relaxarea în antrenament.
Unul dintre cele mai importante concepte în bjj, care va da măsura progresului personal.Fără relaxare, apare epuizarea, supraantrenamentul şi, mai rău, te poţi accidenta.Pe de altă parte, antrenamentul tensionat încetineşte progresul, iar cei care învaţă cel mai repede, sunt cei care învaţă mai întâi să se relaxeze. De exemplu, copiii învaţă repede diverse lucruri, pentru că se joacă foarte mult, şi astfel asimilează uşor. Regulile sunt importante în sala de bjj, iar antrenorul este cel care dă tonul.Politeţea, lipsa de ego, a fi calm şi a respecta partenerul sunt primele chestiuni despre care trebuie să ia cunoştinţă cel care vine prima dată la un antrenament de bjj. BJJ-ul este un sport de contact şi nimănui nu-i place să fie dominat sau sugrumat, de exemplu.Mai ales de un coleg mai mic la trup şi greutate.Va interveni mereu ego-ul.
Ce trebuie să imprime antrenorul elevilor, pentru a-i învăţa să se relaxeze? În primul rând, să dea la o parte cutuma tradiţionalistă potrivit căreia senseiul îi bate pe toţi din sală. Un antrenor adevărat îi va învăţa pe elevi cum să fie mai buni decât el şi se va bucura când va fi submis de unul dintre ei.
Trebui să le spună că nimeni nu este cel mai bun din lume.Oricine pierde, oricine câştigă.Aşa că, obiectivul nu este cine a câştigat sau a pierdut în ziua respectivă, ci procesul de învăţare şi dezvoltare continuă. Similar cu obiectivul vieţii însăşi.
5.Podul şi hip escape-ul.
Antrenarea mobilităţii coloanei şi şoldurilor e crucială. La sol, dacă nu înveţi să faci podul sau hip escape (creare de spaţiu, prin mişcarea şoldurilor în sens opus atacului de ocupare a poziţiei) e ca şi cum te-ai afla într-o ţară străină şi nu ai şti nici o limbă de circulaţie internaţională.
Mişcările izolate nu sunt suficiente, totul trebuie inclus într-un lanţ de mişcare, al cărui concept de bază este fluiditatea. Şi trebuie ca la fiecare antrenament, încălzire de bază, practicanţii să le includă în rutina obişnuită.Niciodată nu ştim dacă le facem corect, dar de fiecare dată încercăm să le corectăm.Luate fiecare în parte, sau cu variaţii ale acestora.Progresul nu va întârzâia să apară în timp.
6.Trecerea de gardă.
Garda în bjj înseamnă practic zidul construit de oponent, pentru a mă împiedica să ajung în aria teritorială descrisă de şolduri şi umeri, adică zona torsului.Implică folosirea picioarelor, dar ajutorul dat de mâini e determinant. Trecerea de gardă este unul dintre cele mai grele lucruri din bjj, mai ales împotriva unor oameni cu picioare puternice şi şolduri versatile.
Ca idee, în clasele de începători, invariabil, cel care se apără utilizând garda, va debuta prin încrucişarea picioarelor deasupra zonei şoldurilor adversarului cu închiderea în zona lombară.E o adevărată provocare să desfaci acea închidere şi apoi să depăşeşti picioarele care îţi stau în cale spre ocuparea poziţiei.
Conceptul central pentru trecerile de gardă, este necesitatea de a te ridica de la sol, atunci când vrei să depăşeşti zidul creat de oponent.Sigur că trecerile se pot face şi din genunchi, dar va fi mult mai greu, mai ales împotriva cuiva cu picioare lungi şi mai experimentat.Unul dintre secrete, pentru cel cu postura dominantă, este să se ridice, atunci când încearcă să treacă orice tip de gardă folosit de adversar, pentru a adăuga un element în plus de înfrângere a retenţiei celui care are garda.
7.Evadările din control lateral, control deasupra şi control spate.
Şlefuirea supravieţuirii din diverse poziţii neconfortabile este un alt concept de bază din bjj. Evadările sau escape-urile, aşa cum sunt cunoscute în bjj, sunt foarte importante, indiferent de nivelul atins în exprimarea la sol. A şti să supravieţuieşti din cele trei poziţii ocupate de adversar e fundamental.
Mai întâi, trebuie să înveţi să-ţi aperi gâtul, indiferent ce mobilitate şi cât de versatil eşti la sol.O strangulare e o strangulare, indiferent de abilităţile de mişcare, de aceea o mână va apăra mereu gâtul.
Apoi, ne întoarcem la pod şi hip escape.Important este însă să ne mişcăm la momentul potrivit şi să le combinăm, pentru că o mişcare o poate preceda pe alta.
Al treilea lucru foarte important este ca practicantul să înţeleagă ce înseamnă recuperarea de gardă, şi să combine acest concept cu ajungerea în genunchi (de exemplu la evadarea din controlul lateral) sau cu conexiunea dintre coate şi genunchi şi conceptul de sferă, genunchi spre umeri (de exemplu, la evadarea din control deasupra sau spate).
8.Respiraţia
Progresul învăţării este în conexiune cu o minte limpede pe saltea, iar aceasta este dată şi de aerisirea corectă a creierului, adică de o respiraţie adecvată. Niciodată nu te vei simţi confortabil dacă vei căuta cu disperare aerul, datorită lipsei de dozare a rezervei de oxigen şi a unei respiraţii sacadate.
Respiră cu calm şi dozat, urmărind cu mintea procesul de inspirare şi expirare a aerului.Asta ajută la concentrare, meditaţie şi dă calmul necesar, care până la urmă, va ucide ego-ul personal.
9.Inversările
Fiecare practicant de bjj ar trebui să ştie cel puţin o inversare în care să-şi folosească în mod optim picioarele.Cel mai adesea, începătorii tind să folosească excesiv braţele, uitând de importanţa şoldurilor şi a picioarelor.
Izolarea unei mâini, folosirea gulerului kimonoului sunt deasemenea puncte de bază în înţelegerii unei inversări, care duce la modificarea centrului de greutate al adversarului prin ridicarea acestuia, şi asigură transformarea poziţiei sale dominante în poziţie inferioară.
O inversare foarte bună care poate fi folosită de la începători şi o recomand, datorită simplităţii sale este inversarea pendul sau pendulum sweep.
10.Submisiile
Tehnicile de finalizare, aşa cum li se spune în bjj, vin la urmă, după ce practicantul deprinde ştiinţa de ocupare a spaţiilor şi a supravieţurii din zone neconfortabile.
Printre primele tehnici pe care le predau sunt tehnicile de strangulare.BJJ-ul a fost creat ca fiind arma omului mai puţin înzestrat fizic, iar împotriva strangulările nu există artere antrenate.
A învăţa strangulările din gardă închisă, urmate de luxările articulare armbar şi kimura, cred că oferă practicantului de bjj şi mijloacele de creare a unei hărţi pentru închiderea distanţei faţă de opponent şi izolarea elementelor de răspuns ale acestuia. Nu e vorba doar de submisia în sine, ci şi de o grămadă de alte concepte care vorbesc de prize, control de membre, control de cap, unghiuri, construirea de pârghii şi folosirea propice a atributelor corpului.
Am vorbit în cele expuse, de principiile tehnice pentru construirea unei bune baze de bjj, dar cred că nu trebuie omisă discuţia despre un element esenţial pentru o viaţă în bună în general, dar mai ales pentru viaţa sportivă: alimentaţia.
Păstrarea unei greutăţi optime, că e vorba de viaţa de zi cu zi sau de competiţii este un obiectiv important pentru sănătate şi succes.Contrar celor promovate de industria sportivă, sportul nu slăbeşte, iar practica excesivă şi necontrolată duce la inflamaţii şi accidentări. O stare optimă a organismului este data de alimentaţie şi stil de viaţă: odihnă, hidratare, suplimente de bună calitate, relaţii sociale cu persoane neconflictuale, o locuinţă adecvată şi un mediu familial liniştit.
Ce ar fi indicat pentru practicarea bjj-ului?Recomand în timpul săptămânii, postul intermitent (18 ore fără hrană solidă, cu 6 ore de hrănire suficientă, de bună calitate), cu o alimentaţie bază pe grăsimi naturale, legume verzi, carne de origine controlată, organe, nuci, migdale, şi conţinut scăzut de carbohidraţi, mai ales carbohidraţi albi (paste, pâine, orez). O zi pe săptămână, poate fi sâmbăta, este de încărcare cu carbohidraţi, când se refac rezervele de glicogen din muşchi.Vinul, tăriile pot fi primite, dar nu în exces, berea duce la creştere în greutate. Ceea ce propun e un regim ciclic, poate paradoxal pentru un sport de contact în care ar fi necesari carbohidraţii, dar ceea ce interesează este longevitatea pe saltea şi o greutate optimă, precum şi evitarea accidentărilor.Nu aş omite importanţa băilor reci şi a unui timp de recuperare după sparring-urile prelungite.
În speranţa că am reuşit să vă ofer câteva orientări de bază pentru practicarea bjj-ului (pentru mine, bjj-ul are o importanţă fundamentală atât cu gi, cât şi fără gi), vă invit să treceţi pragul unei săli de profil care vă vine la îndemână.
Veţi descoperi o artă de care vă veţi îndrăgosti iremediabil!
Multe mulţumiri pentru solicitare!”
Mulţumim şi noi!
sursa foto: facebook
Leave a Reply