“Mâna de aur a handbalului românesc”, așa cum era supranumit Gheorghe Gruia, a murit ieri, la vîrsta de 75 de ani, în urma unui infarct miocardic suferit în Mexic.Renumele său vine din 1967, cînd, la Campionatul Mondial de Handbal a fost unul dintre principalii marcatori ai competiției, cu 34 de goluri, fiind considerat cel mai bun jucător al turneului final. De altfel, Gruia a fost declarat de 7 ori cel mai bun handbalist al lumii.
Gheorghe Gruia a cucerit două titluri mondiale, în 1964 şi 1970, cu naţionala României, dar şi medalia de bronz mondială, în 1967, şi opt titluri naţionale cu Steaua Bucureşti, cu care a câştigat şi Cupa Campionilor Europeni, în 1968. De asemenea, Gruia a fost golgeterul Jocurilor Olimpice din 1972, cu 37 de goluri, turneu la care România a cucerit medalia de bronz.
Desemnat în 1992 cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor de către IHF, Gheorghe Gruia locuia în Mexic din 1968, contribuind la dezvoltarea handbalului din această ţară.
În 1992 a fost numit de către IHF cel mai bun handbalist al tuturor timpurilor. Porecla acestuia era “Guriță”, datorită faptului că știa să cînte cel mai bine din vestiar.
PALMARES:
– campion mondial, în 1964 (Cehoslovacia) şi 1970 (Franţa)
– medalie de bronz la CM din 1967 (Suedia)
– medalie de bronz la JO din 1972 (Munchen)
– golgheter la JO 1972 (37 goluri)
– a marcat 736 de goluri în 127 de partide jucate în tricoul naţionalei României
– a cîştigat Cupa Campionilor Europei cu Steaua, în 1968
– de opt ori campion naţional cu Steaua, între 1963 şi 1973
– cel mai bun jucător al CM din 1967
– a făcut parte din „Generaţia de Aur” a handbalului românesc, care între 1961 şi 1974 a cîştigat de patru ori titlul mondial
foto: SR
Leave a Reply