Pentru că iarna se apropie şi sporturile specifice acestui anotimp încep să-şi intre în drepturi, Sport Revolution şi-a îndreptat atenţia şi asupra patinajului artistic românesc. Cu un singur patinator la seniori şi doar doi sportivi la secţia de băieţi juniori, patinajul românesc nu pare a avea un viitor strălucit. Despre starea patinajului artistic românesc şi despre cum arată viitorul acestuia am stat de vorbă cu Cornel Gheorghe, antrenorul lotului naţional, în timpul unui antrenament desfăşurat la unicul patinoar (şi nu pentru că ar fi unic în lume, ci doar pentru că e singurul din Bucureşti) „Mihai Flamaropol“.
S.R.: Cum se prezintă patinajul artistic românesc în momentul de faţă?
C.G.: Am început un nou sezon, l-am încheiat pe cel 2009-2010 destul de bine prin participarea lui Zoltan Kelemen la Olimpiadă, acesta fiind şi obiectivul nostru major. Clasarea la Europene în primii 20 a fost şi ea de bun augur. Acum ne pregătim pentru Campionatele Europene de la Berna şi Mondialul de la Tokyo din martie. Am avut primul concurs din noul sezon săptămâna trecută, la Nisa, Zoli având programul scurt total nou. S-a prezentat bine, a făcut 56 de puncte, dar la programul mare a greşit destul de mult, însă ştim ce să facem pentru următorul concurs care se va desfăşura la Galaţi.
S.R.: Se înscriu copiii la patinaj artistic?
C.G.: Eu cred că trendul este pozitiv. Din ce văd eu, în Bucureşti cel puţin, trendul îşi continuă ascensiunea. E important să fie foarte mulţi copii la baza piramidei pentru că până ajung la juniori şi seniori se pierd pe drum. Vedem şi acum că totuşi avem un singur senior în toată ţara, pe Zoltan Kelemen. Prin deschiderea patinoarului de la Braşov şi centrul de iniţiere de acolo se va dezvolta mai puternic. În momentul în care bazele de pregătire se înmulţesc şi centrele de iniţiere se vor înmulţi, şi perspectiva va fi mai bună. Dar cluburile fiind sărace, părinţii sunt nevoiţi să plătească o parte de pregătire şi îşi permit mai greu asta.
S.R.: Din ce aţi văzut dumneavoastră, aceşti copii care vin să patineze au potenţial să ajungă în lotul naţional?
C.G.: Normal că sunt copii cu potenţial, dar când vezi un copil la 9-10 ani, el poate fi de perspectivă la vârsta asta, dar apoi poate suferi transformări fiziologice care să nu-l mai ajute să practice acest sport.
S.R.: Cum vedeţi organizarea FOTE (Festivalul Olimpic al Tineretului European) 2013 în România?
C.G.: E un lucru foarte bun pentru sporturile de iarnă şi îndeosebi pentru patinajul artistic şi short track. Patinoarul de la Braşov s-a realizat datorită acestei candidaturi pe care România, prin COSR, a câştigat-o. Va trebui construit şi al doilea patinoar la Braşov care, iarăşi, nu poate fi decât benefic pentru sporturile de iarnă.
S.R.: Care sunt strategiile de dezvoltare ale patinajului artistic în vederea pregătirii pentru FOTE?
C.G.: Am cinci sportivi pe care i-am centralizat în pregătire la Braşov din 19 iulie până la 5 septembrie. După aceea s-au dus acasă, dar doi sunt din Braşov iar ceilalţi trei, din Galaţi şi pot continua pregătirea în cadrul cluburilor de care aparţin. Aceşti copii vor participa până în decembrie la două concursuri internaţionale pentru că au nevoie să capete experienţă.
S.R.: Aţi afirmat că aceşti copii sunt din Braşov şi Galaţi. Cât de util este pentru Bucureşti un patinoar la standarde înalte?
C.G.: Din păcate Bucureştiul nu are un patinoar modern şi are nevoie de încă unul. Este oricum prea puţin faţă de populaţia oraşului. Ar fi de bun augur construirea unui nou patinoar, chiar dacă nu cu foarte multe scaune, dar măcar să fie o arenă modernă, cu compresoare noi. Patinajul de performanţă se face pe un patinoar deschis cel puţin 10 luni pe an. Americanul, canadianul, rusul se antrenează 10-11 luni şi atunci noi avem un handicap foarte mare. De aceea federaţia face mari eforturi să realizeze cantonamente centralizate pe timp de vară pentru sportivii lotului naţional. Anul trecut Kelemen a fost trimis în cantonament încă de la 1 iunie, dar anul acesta federaţia a spus că nu mai sunt bani.
S.R.: Care sunt speranţele dumneavoastră legate de patinajul artistic românesc?
C.G.: Aş vrea să am o bază de selecţie. Când am un singur senior, ce selecţie pot să fac? Dar Zoltan Kelemen este o excepţie, este un sportiv care munceşte foarte mult. A participat la toate competiţiile şi tot ce ne dorim este să îşi îmbunătăţească rezultatele, sperăm la un rezultat bun la următoarea Olimpiadă. Îmi doresc şi ca sportivii pe care îi descoperim – şi mă refer aici la copii – să aibă parte de pregătiri centralizate. Alt-fel nu putem obţine performanţă.
S.R.: Ce înseamnă un rezultat bun la Olimpiadă?
C.G.: Undeva în primii 15. Acolo deja ne batem cu italienii, cu al doilea sau al treilea francez… Nu mai vorbesc despre ţări precum Coreea de Sud, Anglia, Germania care au infrastructura mult, mult superioară nouă. La Europene, la fel, sperăm un loc în primii 15. Anul trecut s-a clasat al nouăsprezecelea, deci se poate. Mai avem de muncă la anumite elemente, dar suntem încrezători.
S.R.: Ce simţiţi când vă daţi atât de mult silinţa şi rezultatele sunt afectate de infrastructura proastă?
C.G.: Trebuie să rămânem pozitivi, chiar dacă îmi lasă un gust amar. Nu vreau sa blamez pe nimeni pentru că am relaţii bune cu administraţiile patinoarelor. Aici, la Bucureşti, starea patinoarului este mai critică, dar Federaţia Română de Hochei nu văd cum şi-ar permite să-l renoveze. Este un patinoar învechit, depăşit din toate punctele de vedere.
Leave a Reply