Artele marțiale mixte reprezintă încă de la apariția primelor forme de organizare și manifestare ale acestora, un teritoriu dificil de abordat atât ca show comercial, dar și în ceea ce privește luptătorii promovați, valoarea și pregătirea acestora. În raport de promoțiile cu greutate ce au făcut istorie în domeniu (UFC, Pride, Strike Force, Cage Rage, Bellator, etc.), în România, fundația unei astfel de construcții s-a făcut în timp, iar roadele unei munci susținute au început să-și arate primele rezultate de marcă.
Prima participare a unui român într-o promoție de anvergură a fost cea a lui Alexandru Lungu, în Pride 30, împotriva lui James Thompson. meci terminat nefavorabil pentru reprezentantul nostru. La 10 ani distanță de acel eveniment a venit rândul unui alt român, George “Constantin” Păcurariu să debuteze într-o mare promoţie de MMA, Bellator, practic antecamera celei mai mari promoţii de MMA din lume, UFC. S-a întâmplat pe 27.03.2015, în cadrul Bellator 135, iar debutul lui Geo Păcurariu a însemnat şi prima victorie a unui român în respectiva promoţie, acesta învingându-l pe oponentul său Ivan J.P. Cole, în prima repriză, printr-un straight armbar.
Evenimentul a a fost primit bine şi nu prea de comunitatea MMA din România. Pentru că, deşi mulţi au fost cei entuziasmaţi de performanţa campionului mondial de Kempo, au fost şi guri care ori au tăcut, ori s-au grăbit să conteste calitatea şi valoarea adversarului său, ori au plasat meritele unei astfel de apariţii şi evoluţii pe terenul mediului din SUA, acolo unde se antrenează George Păcurariu.
Mai întâi de toate, trebuie să remarcăm că fotbalul nu mai este singurul domeniu la care se pricep toţi. A mai apărut unul: combatul. Fără legătură cu fenomenul, sau prea încărcate de vizionări şi nu de antrenamente reale, au existat minţi, care nu au văzut nimic deosebit în evoluţia românului, criticând şi demonetizând valoarea adversarului său. Fără a înţelege ce înseamnă Bellator ca organizaţie, şi cât de importantă este semnarea unui astfel de contract nu numai pentru sportiv, dar şi pentru comunitatea autohtonă care l-a format.
Pe de altă parte, chiar dacă adversarul românului nu ar fi fost valoric de un nivel ridicat, acest aspect este unul cât se poate de firesc în raport de faptul că George Păcurariu este totuşi un debutant într-o promoţie cu greutate. Fireşte că, Bellator are luptători cu valoare incontestabilă, dar nu s-ar fi putut ca, de exemplu, George Păcurariu să lupte direct cu Marcos Galvao, trecerea la un alt nivel de exprimare fiind rezultatul unui interval de adaptare normală şi graduală valoric, chiar şi pentru sportivul nostru.
Victoria cea mai importantă nu este rezultatul meciului în sine, ci faptul că steagul tricolor a apărut în cuşca promoţiei Bellator, fapt neîntâmplat niciodată până acum, deşi au existat diverse zvonuri mai mult sau mai puţin întemeiate despre alţi luptători şi alte promoţii.
Pe de altă parte, faptul că George Păcurariu poartă cu mândrie tricoul cu însemnele Kempo România, nu reprezintă doar o atitudine de emfază şi spectacol. El este format în Kempo şi sprijinit şi acum de către Federaţia Română de Kempo, recunoştinţa sa faţă de cei care i-au definit drumul în viaţă, fiind de lăudat şi admirat. Altfel, atunci când sportivul nostru a decis să-şi continue pregătirea în afara ţării, în cadrul Octagon MMA din Texas, nu a făcut-o ca novice, ci în calitate de multiplu campion naţional, european şi mondial de Kempo, cu meciuri la activ în promoţii de MMA, şi cu o pregătire de bază importantă.
Nimic, niciodată, nu se va obţine peste noapte. Totul înseamnă muncă susţinută, mult efort, răbdare şi timp, şi mai ales, o echipă, unde caracterul celor care o compun, respectul şi loialitatea, sunt foarte importante. La fel ca în orice alt domeniu, această performanţă uriaşă ca imagine sportivă, nu a fost obtinută imediat, ci după 12-13 ani de muncă în direcţia promovării şi dezvoltării MMA-ului în România. Nu pot fi trecute cu vederea organizarea primelor competiţii televizate de MMA, “Provocarea Campionilor” (Kempo – 2003), obţinerea primului titlu pentru “Cel mai bun luptător de MMA al anului” (Buz Andrei – Kempo, 2004 – Fight.ro), prima participare a României la prima ediţie a campionatelor mondiale de MMA amatori (FR Kempo – Yalta, 2011), primele campionate naţionale de MMA amatori (organizate din 2010 de FR Kempo). În cazul lui George Păcurariu, vorbim de munca sportivului şi a antrenorului de club ( în cazul său, Fight Club Oroviceanu şi apoi Amatto Budokan), dezvoltarea graduală a sportivului prin sute de meciuri de Kempo la amatori (luptând pas cu pas de la sisteme mai soft, Semi, Submission, Full, Knockdown, până la meciurile de MMA), încheierea contractului dintre un campion deja consacrat şi Octagon MMA, managementul profesionist din SUA, totul oferind reprezentarea unui circuit sportiv-competiţional-managerial complex care a dus la obţinerea unui rezultat ce va rămâne cu siguranţă în cartea de istorie a MMA-ului din România.
Prin urmare, trecând peste cârtelile sau frustrările autointitulaţilor profesionişti, victoria lui George Păcurariu este, deocamdată, prima şi cea mai importantă victorie din istoria MMA-ului din România, aspect pentru care merită toate felicitările şi susţinerea oamenilor ce apreciază faptele şi nu vorbele.
Foto: bellator.com
Leave a Reply