Originari din Treviso, Marco și Simone Tempestini, tată și fiu, concurează de câţiva ani în campionatul naţional de raliuri, cei doi reprezentând România şi în campionatul european (ERC).
Povestea frumoasă a început în 2006, când Marco a pus bazele Napoca Rally Academy, cea mai puternică echipă de raliuri, către plaiurile mioritice. Poreclit „Tempesta” („furtună”, în limba italiană), Marco a debutat în circuit cu 22 de ani în urmă, participând la 218 curse, adunând cinci titluri de campion, patru la grupe și unul pe echipe, cu 13 victorii la general și 51 pe grupe sau clase. Dorin Pulpea, alias „Balena”, este copilotul lui. Italianul s-a abonat la locul secund, poziție pe care s-a clasat de 23 de ori în ultimii doi ani.
Simone a avut primul concurs în 2009, participând la 17 raliuri și 16 slalomuri parale. Are șase succese la general, la slalom paralel, dintre care două titluri. După trei sezoane, alături de experimentatul Lucio Baggio, începând cu sezonul actual, Tempestini Jr. îl are alături pe scaunul din dreapta, pe Sergiu Itu (20 ani), băiatul fostului campion naţional de raliuri, Sebastian Itu. Anul acesta, ei vor concura la ERC, NRA, ERC Production Cup și la raliuri din țară. În exclusivitate pentru Sport Revolution, interviul cu cei doi piloți italieni ne-a oferit răspunsuri incitante.
S.R. Cine v-a atras spre practicarea acestui sport?
Marco Tempestini: Când aveam 4-5 ani cunoșteam toate modelele de mașini. Crescând, am vrut să fac motorsport, dar tata n-a fost de acord, nici când am împlinit 20 de ani! Mă fascina trofeul Visa 1000 piste, un fel de Cupa Logan din Italia. A trebuit să-mi pun visul în sertar și să continui cu sporturi ca schi, tenis, windsurfing, la un nivel de amatori. Am debutat în motocros abia la 28 de ani, total fortuit. Cel mai distractiv, nu pentru mine, ci pentru Simone, e că bunicul lui este cel mai înfocat fan al lui! Timpul schimbă oamenii.
Simone Tempestini: Mergeam cu mama, încă de mic, la cursele unde concura tata. Am o grămadă de amintiri, zgomote, mirosuri, culori etc. După ce am crescut, am început să pilotez virtual, cu Playstation, iar la 14 ani am urcat într-o mașină de cursă Logan, cu Danny Ungur, la Cluj. Tata a acceptat, folosind șantajul școală-curse. Am abordat treptat slalomul paralel, Logan, C2 și acum un an, Subaru clasa 3, iar în 2013 clasa 4.
S.R. Ați avut vreun model?
M.T.: În Italia există o adevărată tradiție în motorsport, așa că am considerat firesc să mă impresioneze piloți din regiunea mea: Sandro Munari, cu Lancia Fulvia HF, apoi Micki Biasion, tot pe Lancia, dar Delta, care mi-a devenit bun prieten, până la campionul spaniol Carlos Sainz, modelul ce avea să mă inspire ulterior.
S.T.: Cred că involuntar, tata a fost așa ceva pentru mine, chiar dacă stilul său de pilotaj e diferit de al meu. Colin McRae a devenit idolul meu. Petrec minute bune la calculator, studiind on-boardurile lui. Sebastian Loeb e pentru piloții din generația mea, inspirație și model. Cred că e un fel de extraterestru, mă uit la el ca extremul teoretic de atins.
S.R. Cum ați ajuns în România și de ce ați ales această echipă?
M.T.: În anii `96-`97, când cariera de pilot era abia la început, făceam business cu textile la Cluj, dar concuram în Italia. în 2002, la vârful carierei mele sportive, am renunțat la raliuri, trecând la Rally Raid, din cauza calendarului aglomerat. Am participat astfel la Dakar și Raliul Faraonilor, cu rezultate bune. În 2006 m-am mutat la Cluj, an în care, urmând sfaturile unor prieteni, am evoluat la raliul de la Brașov. Virusul de care credeam că scăpasem a revenit puternic în mine. Mi-am luat apoi licența și am început a doua fază a carierei la motorsport. Clujul este unul dintre polii acestui sport în România, locul unde am reușit să facem o echipă, Napoca Rally Academy, cu Bogdan Marișca și Danny Ungur
S.R. Câteva impresii de la cele mai importante competiții.
M.T.: Am în CV mai mult de 200 de concursuri, cu satisfacția că mi-am împlinit câteva din marile vise legate de motorsport – Raliul Monte Carlo, Raliul Finlandei si Raliul Dakar. Singurul obiectiv rămas este cursa de 24 de ore de la Le Mans, dar cred ca am încă timp să reuşesc asta. Fiecare competiție e specială pentru un pilot, oferă o emoție și un farmec particular, e momentul când iubești cel mai mult lumea, independent de rezultatul obținut, considerându-te norocos că te afli printre participanți. M-a bucurat enorm faptul că am mers anul acesta împreună cu Simone la etapa de Europene din Letonia, înaintea căreia am făcut teste în Finlanda, pe zăpadă și pe albia unui lac înghețat. Dacă va munci corect și cu răbdare, cum a făcut până acum, Simone poate urca în ierarhia mondială, spre bucuria fanilor mai mult sau mai puțin apropiați de NRA, fiindcă Simone este un produs 100% al motorsportului românesc.
S.R. Mai e loc pentru alte pasiuni?
M.T.: Viața nu există fără pasiuni. Bucătăria, călătoriile, pescuitul și multe altele fac casă bună cu motocrosul.
S.T.: Am jucat baschet până în septembrie anul trecut, dar timpul nu-mi mai permite. Fac mult sport, alerg, mă pregătesc în sală și afară. Pregătirea fizică are un rol important pentru un pilot care vrea să devină profesionist. Sper să-mi realizez visul.
S.R. Ce recomandați tinerilor români, practicanți ai automobilismului?
M.T.: Să aibă pasiune, răbdare și să muncească din răsputeri pentru a-și îndeplini visul de a deveni piloți adevărați. Este extrem de greu, sportul nostru este extrem de complicat, nu ajunge numai talentul. Am văzut mulți tineri extrem de talentați, care așteaptă bani de la sponsori, mașini de la echipe, iar presa să scrie despre ei. Cum asta nu prea se întâmplă, își irosesc talentul și posibilitatea de a deveni campioni. Păcat pentru ei.
S.T.: Să se decidă 100% acestui sport, dacă vor să aibă o șansă. Trebuie muncit, ascultat și furat secretul, de la cei mai buni. În ceea ce mă privește, am o grămadă de “nași’, care-mi amintesc în fiecare zi ce trebuie să fac. Urmând sfaturile lor, am crescut mult și repede, caut să mă temperez și să continui pe același drum. Probabil că asta e cea mai importantă recomandare pe care pot s-o fac celor apropiați de vârsta mea (n.r. 18 ani și jumătate). Să încerce să facă la fel.
Leave a Reply