Antrenorul lotului naţional de box, Dorel Simion, a precizat într-un interviu acordat revistei Sport Revolution că dacă ar avea la dispoziţie, în acest moment, boxeri din generaţia fraţilor Simion, a lui Feri Vastag sau a lui Leonard Doroftei, ar câştiga fără probleme titlul olimpic la Jocurile Olimpice din 2012. De asemenea, Dorel Simion, a atacat din nou conducerea clubului Dinamo, în frunte cu preşedintele Elisabeta Lipă, pentru decizia de a-l îndepărta de la lotul de box al bucureştenilor, adaugând că fosta canotoare nu deţine competenţele manageriale necesare pentru a putea conduce un club de talia lui Dinamo. De asemenea, Simion a mentionat că îşi doreşte să semneze un contract cu Federaţia Română de Box, care să îi asigure continuitate şi stabilitate în pregătirea lotului naţional pentru Olimpiada de la Londra.
S.R.: Ce urmează pentru lotul naţional după Campionatele Naţionale de la Bacău?
D. S. Acum suntem în perioada de acumulare, avem obiective intermediare, unul dintre sportivii din lotul naţional, Razvan Andreiana, la categoria 56 de kilograme, a fost invitat de către Asociaţia Internaţională de Box Amator să participe la Cupa Europei, care se va desfăşura în data de 21 octombrie, in Ucraina. Vor fi două sau trei meciuri, dacă o să ajungă până în finală, după care, pe 29 octombrie, boxăm la Timişoara cu echipa Slovaciei.
S.R.: Ce diferenţe există între cariera de sportiv si cea de antrenor?
D.S. E o diferenţă ca de la cer la pământ, eu când eram sportiv îmi faceam datoria, mă pregăteam pentru ce aveam de făcut, ca antrenor trenuie să fi un bun general, trebuie să conduci bine echipa, trebuie să ai o viziune generală asupra sportivilor, plus că trebuie să ai cunoştiinţe despre elementele tehnico-tactice. Eu am 10, 12 sportivi şi trebuie să am grijă de fiecare în parte.
S.R.: Pe care dintre cele două cariere o îndrăgiţi mai mult?
D.S. Fiecare are partea ei de greutate, în cariera de sportiv mi-am făcut treaba cât s-a putut de bine, iar ca antrenor, încă sunt la început de drum, sunt de un an de zile antrenor coordonator al lotului naţional de seniori, iar ţelul meu este ca la Jocurile Olimpice de la Londra din 2012 sa reuşesc să câştig titlul acela olimpic pe care îl aşteptăm cu toţii de foarte mult timp. Eu ca sportiv n-am reuşit să cuceresc titlul olimpic, este singurul care îmi lipseşte din palmares, de altfel.
S.R.: Cu lotul actual de boxeri, se pot atinge performanţele obţinute de dumneavoastră în cariera de sportiv?
D.S.: Eu sper să fie aşa, pentru că altfel nu mă înhămam la aceasta muncă, viaţa de antrenor este grea pentru că noi nu mai avem talente reale în lumea boxului pe care să le poţi şlefui şi cu care să obţii performanţe la Campionatele Mondiale si Europene. Aceşti băieţi pe care eu îi pregătesc nu au performanţe notabile, nu sunt atât de talentaţi pe cât eram noi, în generaţia noastră, e foarte greu să muncesc cu ei şi să ajung la rezultate bune. Dar eu sper să nu dau greş ca antrenor, îmi doresc foarte tare să obţin performanţe cu aceşti sportivi, trebuie să reuşim.
S.R.: Ce ne puteţi spune despre secţia de box din cadrul clubului Dinamo?
D.S. Am mai discutat şi la emisiunea Sport Revolution despre clubul Dinamo. În septembrie 2009, preşedintele clubului, doamna Elisabeta Lipă, pe care o respect pentru ce a făcut pentru România ca sportivă, a considerat că eu trebuie să trec în profesională şi să lucrez ca poliţist, ceea ce consider că e o mare jignire. Ca manager, spun eu că trebuie să ai anumite calităţi, studii de specialitate, trebuie să şti să coordonezi. S-a văzut că eu am fost dat afară, iar acum sunt antrenorul lotului naţional de box pentru că cei care conduc boxul românesc au încredere în mine ca antrenor coordonator. Cum e posibil ca după ani de zile de cantonamente şi după ce am obţinut performanţe în box, acum să trec în Poliţie? Eu cred că nu doamna Lipă a decis ce s-a întâmplat cu familia Simion, care a obţinut rezultate incredibile pentru box, ei trebuiau să ţină cont de performanţele noastre, să ni se acorde şansa de a fi antrenori la nivel înalt pentru clubul Dinamo. Sper ca în curând cineva să se sesizeze şi să vadă greşelile pe care le-a făcut doamna Lipă, care ar trebui să stea pe la Federaţia de Canotaj, pentru că dumneaei a stat mai mult prin cantonamente şi nu cred că a avut prea mult timp să studieze managementul.
S.R.: Cum vedeţi boxul masculin la ora actuală, în raport cu boxul feminin, care a obţinut o medalie de argint la Campionatele Mondiale prin Steluta Duţă?
D.S. Trebuie să felicit lotul feminin de box si pe antrenorul lotului, domnul Adrian Lăcătuş, pentru că se chinuie de vreo 10 ani să obţină performanţe notabile şi iată că a reuşit acum. La băieţi, la competiţiile majore vin foarte mulţi boxeri, dar ajung mai greu în fazele superioare, pe când fetele din două meciuri jucate, pot ajunge în finală. Asta nu înseamnă că fetele nu muncesc la fel de mult ca şi băieţii. Boxul masculin e o tradiţie, avem mulţi adversari puternici, ruşii, cubanezii, toţi sunt foarte buni, e foarte greu să obţii performanţe la seniori. Totuşi, sunt încrezător că la anul, la Campionatele Mondiale, vom obţine calificări la Olimpiadă cu mai mulţi sportivi. Medalia la Olimpiadă este obiectivul major. În boxul românesc, în ultimii ani, au tot fost certuri la nivel de conducere de federaţie. Eu am foarte mare încredere în preşedintele Federaţiei Române de Box, Rudel Obreja, mă înţeleg foarte bine cu el, avem aceleaşi idei şi sper să facem treabă împreună, pentru că boxul masculin nu a mai avut performanţe în ultimul timp, sper să sparg gheaţa la Mondiale şi la Olimpiadă şi să revenim în topul ţărilor cu performanţe.
S.R.: Ce aşteptări aveţi după alegerile de luna aceasta care vor avea loc la Federaţia Română de Box?
D.S. După alegerile de pe 27 octombrie sper ca domnul preşedinte Obreja să-mi permită să semnez un contract cu Federaţia, care să-mi asigure continuitate în pregătirea lotului naţional pentru Jocurile Olimpice. Solicit un asemenea contract, deoarece niciodată nu poţi să fi sigur pe poziţia pe care o ocupi dacă nu ai ceva scris. Cred că sunt primul din istoria boxului care cere aşa ceva, cer continuitate şi siguranţă pentru a pregăti în linişte lotul. Eu îl cunosc foarte bine pe preşedintele Federaţiei, este un om de cuvânt care îşi ţine promisiunea. Ce e scris, rămâne scris, ai un contract stabil. După 2012, dacă nu voi avea rezultate, voi pleca eu singur, fără să-mi spună ei să plec.
S.R.: Care este rolul antrenorului lotului naţional de box?
D.S. Eu trebuie să primesc cei mai bine pregătiţi sportivi din ţară din punct de vedere tehnico-tactic, pentru ca eu, la lotul naţional, să îi formez pentru competiţiile majore, trebuie să am grijă de alimentaţia lor corespunzătoare, de odihna lor, să le fac programul de aşa manieră încât ei să fie în formă maximă în preajma concursurilor. Nicidecum antrenorul lotului naţional nu trebuie să facă iniţiere cu sportivii care vin de la cluburi, care sunt slab pregătiţi din punct de vedere tehnico-tactic. Spun lipsit de modestie că dacă eu, ca antrenor, dacă aveam acum generaţia lui Vastag sau a fraţilor Simion, respectiv Doroftei, 100% câştigam titlul olimpic sau dacă eram antrenor în perioada lor, nu mai trebuia să aşteptăm până în 2012 să avem un campion olimpic.
S.R.: Ce vă nemulţumeşte în prezent la nivelul boxului românesc?
D.S. Sunt antrenori de box în vârstă care pregătesc sportivii după metodele vechi, trebuie să schimbăm mentalitatea sportivilor, să schimbăm programele de antrenamente, să încercăm să ne adaptăm cerinţelor din afara. Cu o mentalitate învechită, cu antrenamente din 1950 pe care le fac antrenorii din ţară, nu poţi avea performanţe. La noi nu se dă credit antrenorilor tineri din nou generaţie, dacă nu reuşim să schimbăm antrenorii bătrâni, nu vom mai avea sportivi, boxul va cădea definitiv. Ei antrenează pe stilul vechi, pregătesc condiţia fizică, îi învaţă să omoare sacul şi să se bată, ori boxul nu e bătaie, boxul e o artă.
Performanţele obţinute de Dorel Simion de-a lungul carierei de sportiv:
1994 – campion mondial de juniori la Istanbul, Turcia
1995 – campion european de juniori la Siofok, Ungaria
1997 – campion mondial de seniori la Budapesta, Ungaria
1998 – campion european de senori la Minsk, Belarus
2000 – medalie de bronz la Jocurile Olimpice de la Sidney, Australia.
Leave a Reply