Introducere și scurtă prezentare a personajelor și întâmplării de care povestim
Există o mulţime de povești despre cetăţi ideale, clădite pe felurite idei, valori, ficţiuni.
Noi credem că ar trebui să existe și o Cetate Ideală a Sporturilor, pentru că sportul este universal, este o manifestare care unește într-un ideal de echilibru și armonie toţi oamenii, indiferent de origine, fără frontiere de rasă, de gen, de politică sau alte determinări. În această Cetate Ideală a Sporturilor ar trebui să fie cetăţeni de onoare toţi cei care au contribuit la promovarea valorilor sportive și a unui climat de pace și dezvoltare armonioasă în comunităţile umane, la nivel personal și la nivel colectiv.
Sau poate că ar trebui instituit un titlu, o formă de recunoaștere a meritelor sportive care să aibă ca idee de bază acest concept, de cetăţean de onoare al cetăţii sporturilor. Ni s-a mai întâmplat să observăm ceva ori să propunem și apoi să se confirme sau să se îndeplinească. Ne-am bucura ca lucrurile să evolueze și acum la fel.
Istoria parcă a început să o ia spre o asemenea perspectivă. De curând s-a întâmplat ceva frumos, și vrem să vă povestim despre asta.
În Joia Paștelui Ortodox al anului 2016, în Municipiul Bacău s-a petrecut un eveniment memorabil, pe care l-am putea numi „joia recunoștinţei“: patru personalităţi din lumea sportului băcăuan, oameni care au făcut istorie, au fost onoraţi cu distincţia de cetăţeni de onoare ai urbei lui Bacovia, pentru merite de foarte mult timp recunoscute pe plan naţional și internaţional.
Toţi patru aparţin atât sportului băcăuan, cât și clubului fanion al performanţei românești din această zonă a ţării – Sport Club Bacău.
Emerich Dembo Dembrovsky, cel care a făcut ca la campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, din 1970, să se vorbească despre fotbalul românesc în mod laudativ (și superlativ) a recunoscut că este, a fost și va fi sportivul Bacăului, „chiar dacă sunt plecat de 40 de ani nu pot uita că aici am debutat în prima ligă, că aici am ajuns la naţională, aici am făcut facultatea, aici m-am căsătorit, aici mi s-a născut copilul…“
Colegul său de echipă, Johny Andrieș, proaspăt sărbătorit pentru aniversarea a 60 de ani de viaţă, fostul președinte al clubului, din anii ’70-’80, și vicepreședintele Federaţiei Române de Fotbal (FRF) – prof. Corneliu Costinescu – au completat imaginea unei personalităţi care trebuie cu adevărat să aibă statuie în Bacău, iar stadionul local să îi poarte numele. Sport Club Bacău este un club surpriză pentru sportul românesc, să nu uităm că a fost prima echipă de fotbal pătrunsă în tururile superioare ale Cupei Cupelor, ajungând în Turul IV, unde a fost eliminată numai de celebra și puternica la vremea aceea Arsenal Londra – a completat prof. Dorin Arădăvoaicei, cel care a urmat la pupitru, ţinând o lecţie deschisă despre sport și recunoștinţă, despre ce a însemnat clubul băcăuan pentru el, pentru băcăuani, pentru întreg sportul românesc.
Profesorul Arădăvoaicei a arătat în cuvântul său: „Sportul este un factor de cultură și artă. Puţini știu că Bacăul, datorită ultimelor două decenii, și nu numai, este unul din cele 200 de orașe de pe mapamond cu mai mult de trei campioni olimpici. În calitatea mea de conducător de club, știu bine cât de greu i-am format, i-am crescut, i-am pregătit pe cei 129 de campioni, care au cucerit aurul în Europa și în lume și au urcat pe podiumurile Jocurilor Olimpice. Acest titlu mă onorează pe mine, fiind un moment extraordinar din viaţa mea, onorează întreaga mea echipă, de peste 40 de antrenori, dintre care 33 au ajuns emeriţi, dar și pe toţi cei 10.019 sportivi care au cucerit medalii și titluri de campioni în această perioadă de miracol. Nu pot să nu menţionez că aici și acum s-a mai reparat o nedreptate – cei doi soţi, cuplul Cornel și Vasilica Agop, care au pregătit-o pe marea campioană Monica Roșu, își primesc binemeritata recunoștinţă din partea comunităţii locale. Socotesc cazul Monica Roșu cel mai mare succes din întreaga carieră a întregii suflări sportive moldave: două medalii de aur la Atena 2004“.
Cele peste 100 de persoane venite la Centrul de Afaceri din Bacău au vorbit despre eveniment și au aplaudat îndelung prezenţa celor patru. Jurnalistul Dan Sion a subliniat: „Un oraș fără statui, fără trecut, nu poate avea viitor, este un oraș mort. Cred că Bacăul are cu ce se mândri, cu ce își prezenta comoara, iar în drumul spre soclu va trebui să le acordăm și să recunoaștem celor omagiaţi o aureolă de modele pentru generaţiile ce vin“.
Monica Roșu, care a lipsit, din motive obiective, fiind la spital cu tatăl ei, a reușit să transmită cuvinte de respect și recunoștinţă pentru cei onoraţi în acest context.
A fost pentru întreaga comunitate, așa cum s-a prezentat de către presa locală, un moment de onoare, oferit celor distinși, dar și tuturor băcăuanilor.
Laudatio – persoana și activitatea profesorului emerit
Dorin Arădăvoaicei
După această poveste, noi, cei din redacţia „Sport Revolution“, ne-am adresat pentru detalii profesorului emerit Dorin Arădăvoaicei, senior editor al publicaţiei noastre, care ne-a încântat, de-a lungul vremii, cu articole de politică sportivă, lecţii de management și marketing sportiv, de istorie a sporturilor și de analiză a evenimentelor sportive, din aproape toate disciplinele, el însuși fiind o enciclopedie sportivă ambulantă, cunoscător fin al fenomenelor sportive românești (și nu numai), recompensat de guvernele României cu ordine și medalii, de-a lungul unei cariere de peste 60 de ani de activitate sportivă.
Să aflăm, așadar, cine este professor emeritus Dorin Arădăvoaicei și ce a făcut pentru sport, ca să merite, așa cum credem noi, nu numai titlul de cetăţean de onoare al Bacăului, ci și titlul de cetăţean de onoare al unei cetăţi ideale a sporturilor.
Sport Revolution: Aţi fost sportiv de înaltă performanţă. Aţi practicat aproape toate disciplinele sportive. Aţi fost antrenor și profesor. Aţi ajuns să conduceţi destinele unui club ce a urcat de la mediocritate până la excelenţă, realizând, categoric, un miracol. Aţi fost gratulat cu supranume precum Mister Succes, Mister Piramidă, Americanul din Letea, toate acestea ascunzând, de fapt, mari realizări și mici istorii. Este interesant de aflat cum a fost posibilă această ascensiune, care a demonstrat tuturor că se poate. Suntem curioși să ne spuneţi cine sunteţi, de unde veniţi, unde v-aţi format și câștigat acest entuziasm al reușitei în orice condiţii. Dacă e lecţie deschisă, atunci, vă rugăm, aveţi cuvântul….
Prof. Dorin Arădăvoaicei: M-am născut la Sibiu. După prima copilărie, familia s-a mutat la Brăila, orașul mamei mele, unde am făcut primii pași în sport, la Școala Generală nr. 10. Am început, apoi, liceul la „Nicolae Bălcescu“, unde au învăţat și Nae Ionescu, Panait Istrati, Mihail Sebastian și care a dat doi miniștri ai învăţământului, iar de aici m-am transferat la Galaţi, la Școala Medie Tehnică de Cultură Fizică și Sport, leagănul formării mele. Mai apoi am ajuns să fiu absolvent licenţiat al Institutului de Cultură Fizică și Sport. Această perioadă a polivalenţei și polisportivităţii, în care am practicat aproape toate ramurile sportive, începând cu atletism și continuând cu gimnastică, nataţie, ciclism, box, lupte, fotbal, volei, handbal în 11 și în 7, această perioadă m-a format drept ceea ce sunt azi. Am lăsat baschetul la urmă, pentru că el a însemnat totul pentru mine. L-am iubit, m-a iubit, a fost cu adevărat școala de înalt nivel, ca jucător, ca antrenor, până acum și până la capătul vieţii. Am fost jucător la mai multe divizionare – Galaţi, București, Iași, Brad, Bacău, ca apoi să ajung profesor la un grup școlar industrial – Letea, cel care are ca simbol capul de bour… și care a format mai multe generaţii de profesioniști, muncitori, maiștri, tehnicieni, ingineri în domeniul celulozei și hârtiei, pentru întreaga ţară, de la Cluj la Constanţa, de la Bistriţa la Alba-Iulia, de la Turnu-Severin la Piatra Neamţ, de la Brăila la Suceava, până la Ghimbav și Zărnești.
Campionatele școlare, organizate la nivel ministerial, cu etape de zonă, finale și turnee finale unde se întâlneau câștigătorii tuturor ministerelor, mi-au creat un mediu excepţional de a pregăti, forma și câștiga numeroase titluri la fotbal, handbal, baschet, volei, dar și lupte, box, tir, atletism, schi, șah, gimnastică… sute de titluri, sportivi promovaţi la loturi, medaliaţi balcanici și europeni. Așadar, Letea mi-a oferit școala formării mele cu o bază sportivă de excepţie, cu stadion, sală, poligon de tir, bazin de înot, dar și cu o fabrică plină cu oameni iubitori de sport cum nu cred că mai există în România…
Mai mult, am fost influenţat la nivelul organizării mentale și al viziunii unei rigori în activitate și în viaţă și de cartierul dimprejurul fabricii, construit după un model german, cum, la fel, greu mai poţi găsi azi…
Și cum baschetul a fost dorul și dragul meu, l-am introdus în acest cartier, așa că pentru prima dată copiii de aici au văzut mingea și panoul de baschet… aici am învăţat că se poate, am promovat în divizia școlară, am promovat în Divizia B, am câștigat Divizia B, am ieșit campioană școlară și de juniori de 3 ori, la Satu Mare, Bacău și Iași, dar și de 2 ori vicecampioană naţională. Pentru toate acestea și multe altele, care, cu altă ocazie, vor fi spuse, mi-am primit supranumele de Americanul din Letea….
Va urma
Articol publicat în nr. 60 al revistei Sport Revoliution
Leave a Reply