Drumul de la popice la bowling

Bowlingul, cunoscut în România mai mult ca un sport de divertisment decât ca sport de performanţă, este mult mai complex decât şi-ar putea imagina amatorii care îl practică. Chiar dacă se trage din popice, diferenţele sunt mari, iar dezvoltarea bowlingului a cunoscut un trend ascendent fulminant în ultimul timp, mai ales în România.

Am stat de vorbă cu unul dintre cei mai importanţi bowleri pe care îi are România, Vali Piroş, preşedintele Comisiei Centrale de Bowling, care a dezvăluit ce deosebiri există între bowling şi popice, aducând în atenţia publicului şi câteva cifre statistice foarte interesante despre istoria acestor sporturi cu peste un milion de practicanţi la nivel mondial. Totodată, Piroş a făcut referire şi la disensiunile din sânul Federaţiei Române de specialitate, acolo unde bowlingul şi popicele sunt precum şoarecele cu pisica.

Federaţia Română de Popice şi Bowling are o vechime de peste 80 de ani. Mai întâi, a existat doar Federaţia Română de Popice, iar în 1972 bowlingul s-a afiliat la acest for. Acest sport a apărut la sfârşitul secolului XIX, în SUA. „Popicele au fost interzise în America, deoarece mulţi muncitori chiuleau de la muncă pentru a le doborî. Americanii au inventat tot un sport cu popice şi au modificat câteva reguli. Aşa s-a născut bowlingul, care, după 1950, s-a răspândit foarte mult în toată lumea”, povesteşte Vali Piroş.

Bowlingul, un sport universal; popicele, un sport static

În acest moment, la nivel mondial sunt aproximativ 100.000 de practicanţi de popice şi peste milion de practicanţi de bowling. Acest raport demonstrează cât de popular a devenit bowlingul pe mapamond, avantajul său fiind acela că nu are reguli stricte şi poate fi practicat de oricine. „Popicele au devenit un sport endemic, mai dezvoltat în ţările de influenţă germană, în rest e mai slab dezvoltat. Pe când bowlingul e răspândit pe tot Globul, iar practicanţii lui sunt jucători amatori. Bowlingul este mai atractiv şi poate fi jucat de oricine, copii, bătrâni, care pot arunca bila oricum, e un sport universal, iar gradul de satisfacţie e mai mare. Popicele reprezintă un sport static şi necesită calităţi atletice foarte dezvoltate. Pe deasupra, regulile sunt mai stricte”, mai spus Vali Piroş.

Deosebirile tehnice între cele două sporturi sunt legate de numărul popicelor sau mărimea şi forma bilei. Astfel, în loc de 9 popice, la bowling există 10, iar bila e mai mare şi mai grea, fiind găurită ca să poată fi apucată cu degetele.

Bowlerii au câştiguri modeste

În România, bowlingul a început să se dezvolte după 2007. În prezent, se estimează că există aproximativ 200 de jucători legitimaţi. Centrele mai importante unde se practică bowling în România se găsesc la Cernavodă, Bucureşti, Galaţi, Miercurea Ciuc şi Sfântu Gheorghe.

Dacă vă imaginaţi că bowlingul este un sport din care se pot câştiga mulţi bani, vă înşelaţi. Cum în România nu există jucători profesionişti, un sportiv nu poate depăşi 10.000 de euro anual numai din premieri, la care se adaugă, eventual, un salariu. Pe de altă parte, la nivel mondial, un bowler profesionist ajunge să câştige până la 400.000 de dolari pe an.

Unul dintre cei mai pasionaţi români este Ion Grecu, un potent om de afaceri din Cernavodă, care sponsorizează echipa Elcomex Cernavodă, înfiinţată în anul 2007. Odată cu naşterea acestei echipe, bowlingul românesc s-a dezvoltat foarte mult, mulţi jucătorii obţinând performanţe mari la concursurile internaţionale. „Grecu este un personaj care a dezvoltat foarte mult bowlingul, a investit foarte mulţi bani. Apariţia Elcomexului a favorizat dezvoltarea acestui sport. Pe de-o parte, a fost zona Constanţa – Cernavodă, susţinută de Ion Grecu, pe de altă parte zona Bucureştiului, susţinută de Clubul IDM. Această concurenţă a fost foarte benefică pentru bowlingul românesc, pentru că a crescut nivelul. Numărul de jucători a crescut, la fel şi numărul de competiţii”, susţine Vali Piroş, singurul antrenor român de bowling cu licenţă acordată şi recunoscută de instituţiile internaţionale de profil.

Bowlingul vrea să îşi facă federaţie proprie

Federaţia Română de specialitate, recunoscută şi finanţată de MTS, are misiunea de a se ocupa de destinele ambelor sporturi care se află sub umbrela sa, cărora le reprezintă interesele.  Preşedintele Maria Popescu a fost aleasă în 2013 la conducerea acestui for, dar, după alegeri, şi-a îndreptat atenţia mai mult spre popice, neglijând bowlingul. Atitudinea Mariei Popescu îi deranjează pe oficialii bowlingului, care au făcut demersuri pentru ca federaţia să se scindeze, dar deocamdată acest proiect nu a avut succes.

„Sportul nostru e mereu neglijat de cei care conduc federaţia, cu excepţia anilor electorali. Când sunt alegeri, din patru în patru ani, ne promit că ne plătesc ceva. Între alegeri, nu vedem nimic şi trebuie să ne descurcăm cum putem. Căutăm mereu sponsori. Clubul IDM sponsorizează, spre exemplu, propria echipă de bowling. Fiecare şi-a găsit o formulă prin care să susţină acest sport. Bugetul federaţiei e limitat. Dacă l-ar împărţi în două, popicele ar rămâne cu bani mai puţini. Doamna preşedinte se duce câte două, trei săptămâni în vacanţe cu antrenorii federali când sunt Campionatele Mondiale. Noi am încercat separarea federaţiei: voiam să existe o federaţie de popice şi una de bowling. Adunarea Generală a votat iniţial, cu 34 de voturi, această propunere, care a fost anulată când ar fi trebuit să votăm statutul. Nu ştiu pe cine a găsit Maria Popescu de i-a convins să voteze împotriva separării”, precizează Piroş.

Germania, ţara adoptivă pentru popicarii români

O altă diferenţă între bowling şi popice e dată de statutul jucătorilor. Dacă cei care practică primul sport sunt amatori, ceilalţi sunt semiprofesionişti şi aproape toţi sunt legitimaţi la echipe de club din Germania, deoarece în România nu ar avea nicio perspectivă. „România are o tradiţie lungă la popice. Sunt câţiva jucători foarte talentaţi, dar ei sunt preluaţi de echipele de club din Germania. Acolo ei se află într-un regim semiprofesionist. La popice, competiţiile sunt foarte restrânse. Spre exempu, un Campionat Mondial are cam 60 de jucători. Titlul de campion mondial nu reprezintă mare lucru. Pe de altă parte, popicarii sunt nişte atleţi foarte buni. Reţineţi că nu oricine poate fi popicar, pe când bowler da”, mai explică Piroş.

De remarcat este că România are chiar şi o jucătoare profesionistă de popice, Luminiţa Farcaş Bucin. Ea trăişte în Ungaria, la Sopron şi tot acolo se antrenează, fiind multiplă campioană naţională. În ultimul timp, sportiva a obţinut rezultate foarte bune la nivel mondial, devenind foarte cunoscută în mediile de specialitate.

IDM organizează periodic, în sistem Open, competiţii de bowling pentru publicul larg şi pentru jucătorii profesionişti. Detalii găsiţi pe idmclub.ro.

FOTO: Alexandra Carpen