Ştefan Răileanu este un medic veterinar dedicat muncii sale, cercetator ştiintific, multiplu campion la echitaţie, proprietarul clubului de echitaţie Real Racing. Este cel care s-a luptat pentru eliberarea cailor sălbatici din Letea când erau în drum spre abator. Laureat al două premii ale Academiei Române cu cartea „Atlas de Diagnostic al Strongilidozelor la Ecvine“, în acest articol al revistei Sport Revolution ne vorbește despre legătura sufletească om-cal ca factor al autocunoașterii și dezvoltării psihologice.
Întoarcerea la natură înseamnă întoarcerea la rădăcinile vieţii
Tot mai mulţi copii se îndepărtează de natură și implicit de natura lor interioară din cauza lumii virtuale ce se află în spatele calculatorului sau a tv-ului. Satisfacţiile lumii virtuale devin prioritare faţă de realele necesităţi ale copiilor, atrofiind emoţionalitatea și capacitatea de comunicare. Astfel, apar probleme de concentrare, memorare, comunicare şi socializare. Intenţia omului de a înţelege animalul îl apropie de rădăcinile vieţii spre adevărata lui umanitate. „Relaţionarea și comunicarea cu calul necesită autenticitate emoţională, deoarece el simte și reacţionează la toate emoţiile noastre. Autocontrolul emoţional sau capacitatea de a găsi în interiorul nostru sentimente de calitate se dezvoltă natural în relaţia cu calul. De aceea, pentru cursanţi, la Clubul Hipic Real Racing, drumul de la poartă spre manej trece prin șelărie și grajd. Călăria începe din grajd, spunea antrenorul meu Tudor Vasile. Majoritatea cluburilor urcă prea repede copiii pe cai. Echitaţia nu este ca în condusul mașinii, nu se învaţă după şabloane, trebuie multă simţire. La noi, toţi copiii se ocupă de toaleta cailor, verificarea stării în care se află pielea calului, membrele şi copitele. Eu îi învăţ cum să evalueze starea de sănătate generală a cailor. Această activitate reprezintă o ocazie de a simţi starea interioară a calului pe lângă cea fizică. Calul în interiorul grajdului său este la el acasă, se comportă mai relaxat. Aici, copiii învaţă să comunice cu ei, să se ferească, cum să aprecieze atitudinea cailor, să se împrietenească cu ei și să le transmită afecţiunea lor. Caii pot avea în zile diferite stări bune sau mai proaste. De aceea este bine de știut care este limita lui, ca reactivitate nervoasă, în aceea zi. La antrenament, călăreţul își impune voinţa, dar ţinând cont de limita de suportabilitate a calului“, a explicat medicul Ștefan Răileanu.
Echitaţia – un sport al liderilor
Din perspectiva psiho-fiziologică, călăreţul împreună cu calul creează un singur sistem. În care emoţiile omului ajung la sistemul neuronal al calului și sunt exprimate în motricitatea lui, la care în cele din urmă omul trebuie să fie foarte atent cum răspunde, reglându-se permanent emoţional și atitudinal. Această relaţie, în care calul exprimă partea inconștientă a omului, iar omul trebuie să regleze/conducă conștient, comunicarea are ca fond principal limbajul corporal şi emoţionalitatea. „Pentru a ajunge la o empatie optimă, călăreţul trebuie să fie un conducător liber acceptat de cal, după ce și-a câştigat respectul calului. Calul poate asculta și de un călăreţ autoritar, care își impune voinţa asupra calului, dar dacă călăreţul nu dublează această atitudine cu o tehnică de călărie foarte bună, calul nu-l va susţine în momentele cele mai tensionate. Calul nu este un simplu executant, el este un partener plin de resurse, dar sensibil afectiv. Cine știe să comunice eficient și să conducă un cal frumos, poate conduce oamenii ca lider, în orice domeniu. Este un sport al viitorilor lideri. La Universitatea Oxford, echitaţia este în centrul atenţiei studenţilor“.
Secretul comunicării performante
Comunicarea emoţională este abilitatea de a descifra mesajul transmis prin manifestările comportamentale. „Există un «limbaj secret al cailor», dacă poţi înţelege acest limbaj, atunci vei putea descifra intenţia din spatele cuvintelor oricui. De obicei, oamenii în interacţiunea cu calul sau între ei, au în mare măsură canalele de comunicare blocate cu propriile gânduri. Putem ieși din vacarmul gândurilor noastre atunci când «ascultăm» cu toate simţurile limbajul corporal al calului și sunetele pe care le scoate. Din această ascultare activă a calului și din conștientizarea influenţelor emoţionale se naște empatia. A reuși să te pui în locul celuilalt, a-l înţelege profund, dar în același timp să știi ce vrei, să «ţii dârlogii» cu flexibilitate, dar în direcţia pe care ţi-ai propus-o, reprezintă secretul comunicării cu calul și nu numai. Această comunicare se învaţă în mod natural din interacţiunea cu calul și facilitează dezvoltarea emoţională a copilului. A înţelege că starea interioară, cât și atitudinea lui, pot influenţa pe ceilalţi, a înţelege răspunsul celuilalt și a-l folosi, este o abilitate psihologică de comunicare superioară“, a continuat Ştefan, descriind abilităţi psihologice profunde ce se pot dezvolta normal prin interacţiunea cu calul.
Pasiunea care îţi dă putere
Există o credinţă înrădăcinată în memoria tuturor popoarelor potrivit căreia calul nu este ca restul animalelor. Psihanaliștii au făcut din cal simbolul inconștientului. În străfundurile fiinţei noastre există un galop infernal, care poate fi bun sau rău. Pulsiunile năvalnice trebuie stăpânite de conștient. „Corect, când calul se avântă în galop orbește, călăreţul cu mintea limpede și privirea atentă îi alungă toate spaimele prin siguranţa și calmul său, îndreptându-l spre ţinta propusă. Dacă călăreţul nu-și poate stăpâni calul în astfel de momente, totul devine o nebunie periculoasă; simbolistic vorbind, dar și în realitate. Tradiţii, mituri, basme și poeme în care este evocat calul, nu fac decât să exprime legătura subtilă dar puternică între om și cal. Cred că toţi copiii se visează la un moment dat călărind un cal alb. Eu am fost în prima parte a copilăriei mele cam slab și bonăvicios, dar urcat pe calul bunicului meu mă simţeam puternic și curajos. Așa că în scurt timp chiar am devenit puternic și sănătos. Tatăl meu a fost campion la lupte greco-romane, a fost mereu un luptător în tot ce a făcut, dar avea o parte sensibilă atunci când ne citea (mie și fratelui meu) adesea «El Zorab». Destinul calului este inseparabil de cel al omului, există o legătură profundă. Aceasta s-a văzut în 2011 când românii, și nu numai, au fost zguduiţi emoţional de ticăloșia unora care vroiau să vândă la un abator din Italia ultimii cai sălbatici din Europa, pe cei din pădurea Letea. Caii merită mai mult decât admiraţia noastră, merită iubire, iar copiii reușesc cel mai bine să le ofere acest sentiment. Totodată sunt copii care se vindecă de tot felul de frici, sunt recuperaţi din lumea virtuală în care rătăcesc cu mintea şi aduşi în minunata lume a cailor, care este trăire 100%. Acestea sunt motivele principale pentru care am ales să-i antrenez în aceast nobil sport“, a declarat Ştefan, cu pasiunea vibrând în fiecare cuvânt.
Motivaţii profunde – obiective măreţe
Clubul Hipic Real Racing Tulcea este așezat pe una din colinele de la marginea orașului Tulcea. Aici este locul în care Ștefan Răileanu își investește toată pasiunea și majoritatea timpului. Are 12 cai, două locuri de antrenament și o grupă de copii care vin zilnic să se antreneze. „Deși nu pot spune că am condiţiile ideale pentru antrenament (manej cu nisip de cuarţ, elastic, irigat și cu drenaj), am avut performanţe remarcabile la campionatele naţionale, cât și la Grand Prix-uri. De exemplu, cu armăsarul Darius R., crescut de mine, am câștigat nenumărate locuri pe podium, la CSIYR–FEI Longines Equestria România, C.N. al Ungariei sau la Somorin – C.N. al Slovaciei, unde a sărit 125-130 cm obţinând locul 1 şi locul 4 din 85 de cai . Un rol important în obţinerea acestor rezultate l-a avut călăreţul Jakab Aron, un profesionist al domeniului, şi Alexandru Enuc, unul din copiii formaţi de clubul Real Racing. Un alt armăsar performant este Matache, el are o poveste desprinsă parcă din filme. Urma să fie dus la abator, avea o rană a cărei patologie părea iremediabilă. L-am luat mai mult de milă, dar îngrijit cu multă pasiune s-a însănătoșit, apoi ne-am antrenat şi am reușit să devenim campioni naţionali, chiar în ziua în care împlineam 30 ani. Fiecare dintre cei 12 cai are povestea lui, în care a primit îngrijire și mângâiere când le-a fost mai greu, iar acum ei dăruiesc un sentiment și o experienţă nepreţuită copiilor care îi încalecă. Doresc ca împreună cu autorităţile locale să dezvoltăm o bază hipică, care să fie o atracţie turistică în plus în această frumoasă zonă a României. Se pot face călătorii călare prin Deltă sau Munţii Dobrogei. Dar obiectivul meu de suflet este de a continua și dezvolta cursuri de călărie pentru dezvoltarea personală a copiilor, iar din rândul lor să performeze în acest sport“, a conchis medicul Ştefan Răileanu.
Articol publicat în nr. 54 al revistei Sport Revolution
Leave a Reply