Aş începe această pledoarie reamintind un adevăr pe care îl găsim evidenţiat în toate lucrările de specialitate, adevăr care îi îndeamnă pe toţi cei care acţionează pentru obţinerea perfomanţelor sportive, să înceapă în funcţie de specificul fiecărei ramuri de sport cu realizarea unui sistem organizat, susţinut ştiinţific şi material, care să asigure continuitatea şi eficienţa procesului de selecţie şi pregătire a juniorilor.
Raportându-ne la acest adevăr, trebuie să recunoaştem că sportul românesc a dispus de un asemenea sistem care a produs valori de talie internaţională, sistem care, din păcate, în ultimele două decenii a pierdut pasul cu cerinţele impuse de obţinerea performanţelor sportive. Dispunem de suficiente date care dovedesc contribuţia, în special a unor unităţi sportive şcolare şi a centrelor naţionale olimpice, la promovarea multor valori autentice în loturile olimpice. Trebuie subliniat faptul că la „amorţeala“ în care se complac principalele structuri ale sportului românesc s-au aliniat şi cele destinate selecţiei şi pregătirii juniorilor. De fapt, preocupările reduse ale organelor de conducere pentru actualizarea şi modernizarea acestor structuri se pot constitui într-una din principalele cauze ale situaţiei în care se găseşte astăzi sportul românesc.
S-a ajuns la situaţia în care să ne bucurăm şi să stabilim ca obiectiv principal calificarea unor sportivi pentru Jocurile Olimpice din 2016, fără a lua în calcul valoarea performanţelor cu care se obţin aceste calificări şi care, de fapt, sunt determinante pentru poziţionarea sportului românesc în arena olimpică.
Trecând la problematica temei pusă în dezbatere consider că, fără conceperea şi punerea în practică a unui sistem unitar care să asigure o selecţie continuă şi pregătire a juniorilor, sportul românesc va pierde din ce în ce mai mult teren, ajungând ca în arena internaţională să marcheze doar apariţii sporadice sau întâmplătoare. Bazându-mă pe experienţa autohtonă şi a altor ţări, din care unele s-au inspirat din practica noastră, voi prezenta mai jos, în mod orientativ, unele componente şi etape care pot constitui şi defini un sistem eficient care să asigure soluţia şi pregătirea tinerelor generaţii pentru sportul de performanţă.
Într-o asemenea acţiune trebuie să se pornească de la realitatea potrivit căreia, marea majoritate, dacă nu chiar toţi tinerii cu calităţi pentru sportul de performanţă se găsesc în diferite tipuri şi grade de învăţământ. În acelaşi timp, trebuie să evidenţiem faptul că învăţământul dispune deja de o serie de structuri sportive (cluburi sportive şcolare, liceu cu program sportiv, clase cu program sportiv, sistem competiţional propriu sau participativ) în care activează zeci de mii de elevi pregătiţi de câteva mii de profesori calificaţi. Din păcate, toată această avere sportivă, concepţional şi metodic, a rămas de „căruţă“, nefiind încadrată şi aliniată corespunzător într-un sistem de selecţie şi pregătire a juniorilor, care să respecte principalele cerinţe ale făuririi performanţei sportive.
Având în vedere că azi sportul se găseşte în subordinea Ministrului Tineretului şi Sportului, consider că acestei instituţii îi revine misiunea de a regândi şi elabora un sistem eficient de selecţie şi pregătire a juniorilor (elevilor), făcându-şi, în primul rând, ordine în propria ogradă. Din păcate, la orizont nu se întrezăreşte nimic în acest sens. În structura unui sistem sportiv, o primă componentă foarte importantă, unii specialişti o denumesc „decisivă“, o reprezintă selecţia, prezentă de la fazele ei primare şi până la încheierea carierei sportive. În cadrul procesului de selecţie, căutarea şi descoperirea talentelor şi nu aşteptarea venirii lor trebuie să domine activitatea practică. Este momentul să renunţăm la „obiceiul“, puternic împământenit potrivit căruia „lucrăm cu cine vine“ ca să avem ce raporta şi nu cu cine trebuie sau „lucrăm într-o veşnică perspectivă“ şi vom vedea de la an la an ce va ieşi.
Acest mod de a înţelege şi de a efectua selecţia s-a dovedit complet neproductiv şi foarte neeconomicos. În tot mai multe ţări se vorbeşte şi se scrie despre rentabilizarea actului de selecţie, reactualizând-se „zicala“ potrivit căreia „decât mulţi şi …., mai bine puţini, dar buni“. Grădiniţele, şcolile primare şi gimnaziile oferă cel mai bun teren pentru căutarea şi descoperirea tinerilor cu calităţi pentru sportul de performanţă. La acest capitol cred că se impune specializarea unor profesori şi antrenori pentru efectuarea procesului de selecţie, înarmându-se cu metodologia specifică. Etapa următoare are în vedere iniţierea tinerilor selecţionaţi în tainele ramurilor de sport pentru care au fost aleşi, activitate care revine astăzi, aproape în exclusivitate, profesorilor şi antrenorilor din unităţile sportive şcolare. Iniţierea este, de fapt, o fază superioară a selecţiei primare, practicarea sportului respectiv lămurindu-i în mod corespunzător pe educatori cu cine vor continua activitatea. Pentru ambele etape, de căutare şi de iniţiere, fermitatea educatorului de a renunţa la cei care nu mai corespund cerinţelor este un act care trebuie să caracterizeze profesionalismul acestuia. Dacă aceste componente ale sistemului care vizează selecţia şi iniţierea pot fi realizate chiar în structurile sportului şcolar, componenta pregătire, pentru a se putea realiza în mod corespunzător, necesită asigurarea unor condiţii corespunzătoare, în situaţia în care azi tineretul este asaltat de numeroase şi variate tentaţii.
Principala cerinţă a pregătirii o reprezintă asigurarea unui volum de antrenament compatibil cu ceea ce se realizează pe plan internaţional, adică minimum două activităţi pe zi. Pentru a se supune unui asemenea efort, tânărul trebuie să beneficieze de condiţii corespunzătoare, dintre care aş enumera: program de pregătire şcolară, alimentaţie corespunzătoare efortului depus, posibilităţi de refacere după antrenamente, condiţii de odihnă între activităţile fizice, bază sportivă dotată corespunzător, echipament sportiv, profesori sau antrenori cu experienţă şi autoritate profesională. Sportul românesc are ceva experienţă în acest domeniu, vorbind aici de centrele naţionale olimpice de pregătire a juniorilor, dar numărul acestora este încă redus, iar implicarea şi, mai ales, răspunderea federaţiilor sunt insuficiente.
De aceea, consider că organizarea la un nivel superior a unor centre, indiferent cum se vor numi, revine în primul rând Autorităţii Naţionale pentru Sport şi Tineret, federaţiilor sportive care, indiferent cu cine vor colabora, poartă răspunderea pentru valoarea performanţelor sportive româneşti. În încheiere, aş menţiona faptul că reuşita unui sistem depinde atât de veridicitatea prevederilor pe care le conţine, cât mai ales de felul în care este înţeles, urmărit şi aplicat.
It got to the point where our main objective is to establish qualification of athletes for the Olympics in 2016, without taking into account the value of the performance which are obtained which, in fact, are crucial for Romanian sport positioning in the Olympic arena.
The main requirement is providing a volume of training compatible with what is done at the international level, meaning at least two activities per day. To obey such an effort, young should enjoy appropriate conditions, of which I would include: school training program, nutrition appropriate with the effort, the recovering possibilities after workouts, conditions rest between physical activities, sporting properly equipped, sports equipment, experienced teachers or coaches and professional authority. Romanian sport has some experience in this area, speaking here the national Olympic training centers of juniors, but their number is still reduced and the responsibility federations take are insufficient. Therefore, I believe that the organization of a high level centers, however htey will be named, is primarily in the hands of the Sport and Youth National Authority and sport federations who,no matter who will collaborate with, will be responsible for the Romanian sporting performance.
Articol publicat în nr. 54 al revistei Sport Revolution
- Echipele de juniori ale clubului Steaua, campioane nationale.
- Faza de joc.
- Faza de joc.
- Faza de joc.
Leave a Reply